„În zonă, cultivatorii de legume au mai redus suprafeţele, în primul rând din cauza preţurilor mici. Apoi, se simte concurenţa între noi, pe plan local ne lovim între noi. S-au dat cu uşurinţă fonduri şi-au construit hale, le-au echipat cu instalaţii frig, cu ventilaţie. Numai în Bădălan sunt cinci depozite mari cu zeci de mii de tone capacitate de depozitare”, a susţinut legumicultorul.
Producţii şi costuri în spirală: unele în jos, altele în sus!
Dar în acelaşi timp a scăzut producţia de la an la an. Între motivele acestui proces evolutiv, identificate de Daniel Ciuhureanu, ar fi nerespectarea asolamentului (fapt pentru care se revine cu aceeaşi cultură pe aceleaşi suprafeţe într-un timp extrem de scurt); incidenţa crescută a bolilor şi dăunătorilor, care sunt combătuţi din ce în ce mai greu; fertilitatea solurilor destul de scăzută, terenurile în zona Bădălanului fiind de categoria a V-a din VI clase de fertilitate; şi, nu în ultimul rând, asigurarea tot mai anevoioasă a forţei de muncă, sectorul legumicol fiind un mare consumator.
„Deci, producţii din ce în ce mai mici, în timp ce costurile de producţie sunt întotdeauna într-o spirală ascendentă. Or, în condiţiile astea suntem constrânşi să reducem aria de cultivare a legumelor. La toate acestea, se mai adaugă şi problemele de organizare a pieţei la legume. Chiar dacă am reuşit să intrăm şi să vindem pe reţelele marilor magazine, supermarketurile au început să pună presiune foarte mare pe preţ; vor preţuri cât mai mici şi calitate maximă!”, a explicat cultivatorul.
Ceapa timpurie stă în depozit nemişcată
În bazinul legumicol Bădălan vor rămâne doar jumătate dintre producătorii de legume, fie ei individuali, fie organizaţi în asociaţii. Cu trei ani în urmă, în zona joasă de baltă dintre Dunăre şi vărsarea Prutului în fluviu, erau mai bine de o mie de hectare cultivate cu legume de câmp. Acum, dacă au rămas 600, e minune dumnezeiască! „Trendul este descendent; structura de cultură nu se schimbă de la an la an. Producem bulboase şi rădăcinoase. La ora actuală mai am ceapă care trebuia vândută în perioada iunie-iulie şi, iată, suntem în luna septembrie. Piaţa a mers prost, în fiecare an ceapa timpurie o vindeam la preţul de peste un leu kilogramul; în sezon, nu a fost mai mult de o săptămână un leu/kg, media a fost 60-70 de bani”, a precizat Daniel Ciuhureanu.
Preţul s-a menţinut la un nivel jos deoarece, a explicat fermierul gălăţean, s-a înmulţit numărul cultivatorilor. În judeţele din sudul ţării, în satele din Dâmboviţa sau Olt, producătorii au luat bani pe proiecte prin Măsura Instalarea tinerilor fermieri şi au pus câte o jumătate de hectar de ceapă sau chiar un hectar. Sau, mai sunt unii mici fermieri veniţi din zona Brăilei care au cultivat cereale şi, văzând că nu merge treaba, s-au reprofilat pe legumicultură. Astfel, în piaţă oferta a crescut şi s-a coborât mult preţul.
„În aceste condiţii, noi suntem nevoiţi să păstrăm marfa, s-o depozităm, nu o putem vinde sub preţul de producţie. Însă pe depozitare apare altă problemă, concurăm cu importurile care în lunile de iarnă vin din Polonia, Olanda, Germania sau Franţa! Intră în ţară marfă la greu!”, a subliniat producătorul agricol.
Potrivit acestuia, costurile de producţie la ceapă şi la morcov sunt în jur de 20 de mii de lei pe hectar, iar la ţelină la peste 40 de mii de lei. Randamentul mediu este undeva la 30-40 tone ceapă la hectar. Iar pentru a se obţine un profit cât de cât, preţul de vânzare ar trebui să fie cât mai aproape de un leu kilogramul.
„Acum (1 septembrie – n.r.) recoltăm şi depozităm ceapa. Estimez că am în câmp vreo 3-400 de tone. Lucrez cu o formaţie de circa zece persoane şi utilajele aferente, specializate. La cât îmi oferă traderii acum, 50 de bani pe kilogramul de ceapă, nu îmi convine, nu ies la cheltuială şi nici profit nu fac”, a susţinut producătorul gălăţean.
A ajuns morcovul pe piaţă!
De ceva vreme, în bazinul legumicol al Bădălanului, s-a început recoltatul la morcov. Este căutat, e vândut direct din câmp, nu se mai depozitează. Preţul este cam la 50-60 de bani kilogramul – morcovul nespălat şi 70-80, cel spălat.
Grupul de producători Brateşleg, din care face parte şi profesorul Daniel Ciuhureanu ca membru fondator, are în cultură 100 ha de morcov. Vinde în reţeaua supermarketurilor la un preţ nu prea grozav. Producţia medie este undeva la 40 tone la hectar. Cine are pământul mai bun poate face şi 60-70 t/ha. Dar sunt probleme cu desfacerea.
ZACUSCA ŞI TOCANA DE CASĂ – AMINTIRI DIN CARTEA DE BUCATE!
„A scăzut foarte mult consumul de legume în lunile de concedii, iulie şi august. De 12 ani de când fac legume, niciodată nu am avut volume aşa de mici de marfă comercializată. Cred că au scăzut comenzile la mai mult de jumătate faţă de anii anteriori. Acum estimăm să mai crească un pic, mai face lumea conserve. Şi alarmant pentru noi, producătorii de legume, este că s-a schimbat completamente comportamentul consumatorului. Conserve pentru perioada de iarnă se fac, dar foarte puţin. Doar gospodinele mai în vârstă mai respectă tradiţia. Cei tineri nu se încumetă să conserve legumele, ei preferă să cumpere din magazine. Aşa că zacusca de casă sau tocana de legume va rămâne, curând, o tristă amintire, doar în cărţile de bucate gen Sanda Marin”, ne-a declarat cu amărăciune profesorul Daniel Ciuhureanu.
Daniel Ciuhureanu: „S-au redus suprafeţele de legume de la an la an: dacă acum trei-patru ani aveam 150 de hectare cu legume, la această dată au rămas 30 de hectare. În general, trendul este descendent”.
Articol publicat in revista Ferma nr. 16 (199) (15-31 septembrie 2017)
