Una din dovezile originii cârnaţilor Virşli de Hunedoara în zona geografică delimitată o reprezintă Târgul de la Brad, în Ţara Moţilor.

UN TÂRG VECHI DE 260 DE ANI

Documentele atestă că târgul funcţiona încă din anul 1759, an în care familiile nobile din Brad şi Ribiţa, de religie reformată, au donat bisericii reformate veniturile lor din vama târgurilor, cu obligatia ca aceasta să întreţină şi să repare drumurile şi podurile care duc spre târguri.
Kerekes Mihaly scria în 6 februarie 1840 (Călătorie prin Comitatul Zarandului în anul 1837), despre piaţa din Brad, unde se aflau două case cu depozite de sare, dughene mai mari şi mai mici, iar în fiecare joi a săptămânii este târg.
Despre piaţa din Brad vorbeşte, în lucrarea sa ”Enciclopedia Română” din 1888 şi C. Diaconovici, amintind, printre altele, că “În Brad, se ţine în fiecare joi, târgul de săptămână”. Aici se comercializau şi deveniseră o atracţie celebrele VIRŞLE – un fel de cârnăciori din capră şi oaie.

MĂCELĂRII CU VIRŞLI DE CAPRĂ

În perioada interbelică se înmulţesc şi se diversifică unităţile de utilitate publică, mai ales cele comerciale. Apar măcelăriile: Chendi, Golcea, Costin, Bolcu.
Măcelăria Chendi a fost deschisă în anul 1918 şi, pe lângă comercializarea propriu-zisă a cărnii, preparau şi virşle. De asta se ocupau soţia lui Jula Chendi şi soacra acesteia, înainte de izbucnirea primului razboi mondial. Caprele, a căror carne era folosită la prepararea virşlelor erau sacrificate de către finul familiei Chendi, Mitruţ Giurgiu. Virşlele erau apoi comercializate nu numai în Brad, ci şi în zonă, pe sate, târguri etc.
În lucrarea sa, Marcel Petrişor face o pitorească descriere a târgului de la Brad, aşa cum i-a rămas în memorie din timpul anilor de liceu (aprox. 1945-1948): “Cum intrai în târg, te răzbeau mugetele vitelor domneşti, guiţatul porcilor, behăitul oilor şi al caprelor pe care le adunaseră iobagii (…) Lângă VIŞLARI erau pecii, negustori de pită albă cu cocul şi darabul”.

DUPĂ NAŢIONALIZAREA DIN 1948

Între 1949 şi 1953 se înfiinţează aşa-numitele cooperative de consum: Brădeana (actuala Cooperaţie de consum) şi Moţul, care aveau secţii de producţie, având în obiectul de activitate şi producerea virşlelor.
Celebrul maistru măcelar Iosif Mesko apare în fotografiile timpului, acum 57 de ani, oferind virşle proaspăt preparate. Lucian Alexa din Brad, nepot al măcelarului din Baia de Criş, spune că avocatul Micluţa, decedat la vârsta de 80 de ani, prin 1950, povestea că însuşi eroul naţional Avram Iancu a mâncat virşli în târgul din Baia de Criş.

DUPĂ ’89 DISPAR VIŞLERIILE, DAR SE PĂSTREAZĂ TRADIŢIA

După Revoluţia din decembrie 1989, micile ateliere unde se fabricau virşlele se desfiinţează, rând pe rând. Marea producţie revine societăţilor cu capital privat şi nu există înscrisuri legate de această activitate.
Istoria orală certifică însă că existenţa celebrelor virşle de la Brad şi din zona aferentă se pierde în trecutul îndepărtat, mergându-se cu siguranţă până înainte de 1900.
În zona comunei Sălaşu de Sus, meşteşugul preparării cârnaţilor Virşli de Hunedoara este moştenit din moşi-strămoşi. Localnicilor le place să creadă şi acum că, “înainte să fie cotropiţi de catre romani, dacii s-au aşezat aici şi au pregătit virşli”.
Şi aici, reţeta se pierde în negura timpului, se păstrează cu sfinţenie şi se transmite de la bunici la nepoţi.

VIRŞLELE DE LA HĂLMAGIU

O altă dovadă a originii acestor cârnaţi o reprezintă Târgul de la Hălmagiu, unul dintre cele mai vechi şi cunoscute din punct de vedere istoric, care se presupune că ar fi funcţionat încă de la mijlocul secolului al XV- lea, când este şi amintit documentar, pe vremea Voievodului Moga de la Hălmagiu.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, scriitoarea Constanţa Hodoş, care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Hălmagiu, vorbea despre “piaţa care te uimeşte în fiecare sâmbătă de unde-i aşa bogată”. În târguri, după reguli şi locuri bine stabilite, din multitudinea de produse se remarcau “şatrele” în care se vindea ”proaspăta”, adică grătare cu carne de miel, vită sau porc, urmând vânzătorii de virşle de capră şi femeile cu pâini.
Costin Alexandru, născut în Hălmagiu, în anul 1879 relata, în 12 martie 1968, despre tâgurile din Hălmagiu: “Prin aniii 1890-1892, târgul de bucate se ţinea pe uliţa farmaciei iar cel de marhă (n.r. – vite) după biserica românească. În târgul de bucate (…) se vindeau virşle şi proaspătă pusă între două bucăţi de pâine alba, apoi mied, băutură dulce făcuta din zahăr ars, cafea şi apa”.

VIŞLĂRII CE-AU FĂCUT ISTORIE

Pe lângă vișlarii şi vișlăriile amintite se mai pot adăuga şi altele: Vişlăria lui Nicolae Golcea din oraşul Brad, care funcţiona din 1928 ca asociaţie familială iar în 1952 a trecut la cooperativele meşteşugăreşti.
O altă vişlărie era a lui Ion Costin, ce funcţiona din 1880, activitatea fiind continuată de fiul şi nepotul său.
Amintim şi Vişlăria lui Ioan Bocan, ce funcţiona din anul 1887.
La Vaţa de Jos existau de asemenea măcelării, dar şi la Gura Ruzii era un mic atelier de vişlărie, care a funcţionat până în 1980.

SUNT CELEBRI ŞI POARTĂ NEALTERAT GUSTUL ISTORIEI!

Deceniile întregi de tradiţie cu metode de producţie practic neschimbate, au sporit notorietatea acestor cârnaţi, particularităţile legate de gustul, savoarea şi aroma Virşlilor de Hunedoara fiind factori specifici care îi leagă de arealul geografic de origine.
Virşli sunt astăzi un adevărat brand culinar al oraşului Brad, dar îi găsim şi în Ţara Zarandului şi în Țara Hațegului, zona Sălașului. Sunt preparaţi după o reţetă veche de sute de ani, din vită, oaie şi porc sau din capră 100% şi „hituiţi” pe lemn de fag, pentru a prinde aromă de fum. Se consumă după fierbere în apă şi se servesc fierbinţi, cu muștar, boia și pâine.

un articol de
NICOLETA DRAGOMIR