De-a lungul celor 14 ani de funcţionare a nucleului genetic PIC din România am avut nenumărate solicitări de a fi vizitat de către diverse persoane cu preocupări care de care mai diferite. De la autorităţile locale, ce doreau să vadă cum funcţionează o fermă modernă aflată administrativ în propria jurisdicţie, şi până la reprezentanţi media, dornici să filmeze sau să scrie despre această fermă, unică în felul ei în România.
Toţi aceşti vizitatori au rămas uimiţi, nu atât de organizarea fermei sau de aspectul animalelor, cât de regulile extrem de stricte pentru accesul în fermă.
Mulţi dintre doritori chiar au renunţat la vizită în momentul în care li s-a pus în vedere că accesul în fermă nu se poate face decât după dezbrăcarea la piele, trecerea prin cabina de duş şi folosirea exclusivă a unui set de haine oferit de fermă.
Am avut şi reacţii de genul: “e mai simplu să întri la secţia de terapie intensivă a unui spital decât în ferma voastră!” Ceea ce e cât se poate de adevărat!
Sunt oare exagerate aceste reguli? În mod sigur nu! De ce? Pentru că menţinerea stării de sănătate a efectivelor de porci din orice fermă poate să facă diferenţa dintre profit şi pierdere. Pentru că orice boală limitează performanţele animalelor. Pentru că bolile presupun tratamente şi vaccinări suplimentare care, prin definiţie, conduc la creşterea costului de producţie al fiecărui kg de carne obţinut.
Reguli de bază privind carantina şi aclimatizarea suinelor
Una dintre cele mai importante acţiuni pe care trebuie să o aibă în vedere fermierii este integrarea corectă a scrofiţelor şi vieruşilor de înlocuire în propria unitate. Adoptarea unor procedee corecte de management al acestei integrări are un impact semnificativ asupra performanţelor pe durata întregii vieţi productive a animalelor nou venite dar, mai ales, asupra profitabilităţii fermei ca întreg.
Înainte de luarea oricărei decizii privitoare la achiziţionarea de scrofiţe sau vieruşi – dar şi în cazul achiziţiei de purcei pentru finisare – este important ca medicul veterinar al fermei (sau colaborator) să intre în contact cu consultanţii de profil ai companiilor producătoare de material de prăsilă, pentru ca, împreună cu aceştia, să identifice sursa de animale cea mai compatibilă condiţiilor existente în ferma de destinaţie.
Din perspectiva noastră, principalele obiective ale programului de integrare a scrofiţelor şi vieruşilor sunt:
– protejarea stării de sănătate a efectivului matcă existent;
– aclimatizarea scrofiţelor şi vieruşilor la gama de patogeni prezentă în fermă la momentul respectiv;
– menţinerea continuităţii fluxului tehnologic al fermei fără perturbări de natură veterinară.
Program de izolare şi de aclimatizare
Scrofiţele şi vieruşii aduşi în fermă ar trebui să fie supuşi unui program de izolare şi aclimatizare, pe o perioadă de până la 6-8 săptămâni, premergător montei sau recoltării materialului seminal. Această aclimatizare permite adaptarea animalelor la noile condiţii de furajare, cazare şi management tehnologic, dar mai ales la patogenii cu caracter enzootic prezenţi în fermă.
La început, pentru cel puţin 2 săptămâni, scrofiţele şi vieruşii trebuie să fie amplasaţi în locaţii – sau, în cel mai rău caz, incinte – izolate complet faţă de animalele existente în fermă, amestecarea animalelor în această perioadă fiind nu numai contraindicată, ci şi extrem de periculoasă. Mulţi fermieri profesionişti, în primele zile de la sosirea animalelor, recoltează şi trimit spre analiză probe serologice pentru a se edifica asupra statusului sănătăţii animalelor nou venite şi luarea deciziilor ce se impun.
Condiţiile de cazare destinate animalelor supuse izolării – aclimatizării nu trebuie să fie deosebit de elaborate, însă este necesar ca acestea să fie protejate de păsări, şobolani/şoareci şi insecte, vectori cunoscuţi ai bolilor suinelor. Incintele de cazare ar trebui să fie situate cât mai departe de restul animalelor din fermă (cel puţin 100 de metri). Animalele cazate în incintele de izolare ar trebui deservite de către personal separat, tocmai pentru a se evita contaminarea animalelor prin intermediul oamenilor.
Dacă această măsură nu poate fi îndeplinită, atunci cel puţin schimbarea echipamentului va trebui să devină o obligaţie constantă.
Durata perioadei de izolare – aclimatizare ar trebui să fie de minim 30 de zile. În cazul în care ferma gazdă este pozitivă la sindromul reproductiv şi respirator porcin (PRRS), din cauza perioadei îndelungate de menţinere a viremiei, durata izolării-aclimatizării ar trebui prelungită până la 42-60 de zile.
Condiţiile de cazare în ferma de carantină
Spaţiile destinate izolării ar trebui să funcţioneze pe baza principiului totul plin/totul gol, fiind spălate, dezinfectate şi uscate între două serii consecutive de animale. Sistemul de utilizare a incintelor trebuie să dispună de spaţiu suficient şi de timpul necesar derulării ciclurilor pe baza acestui principiu, fără a apela la compromisuri.
E de prisos să mai spunem că incintele destinate izolării – aclimatizării trebuie dotate cu tot echipamentul necesar menţinerii efectivului sub incidenţa minimă a factorilor de stres, pentru că orice factor stresant predispune animalul la îmbolnăvire.
Principalul obiectiv al aclimatizării este controlul constant al ratei şi al gradului expunerii animalelor nou venite la patogenii prezenţi în fermă. Această expunere trebuie demarată în spaţiile de izolare şi numai după cea de-a doua săptămână de izolare (carantină).
Măsuri profilactice
Se recomandă ca în primele 2-3 săptămâni de aclimatizare, animalele să fie furajate cu raţii suplimentate cu antibiotice la nivele situate între 1/2 şi 3/4 din cele terapeutice, precum şi cu vitamine (recomandată e vitamina C în special), realizându-se astfel o protecţie suplimentară a organismului animal trecut prin efectul stresant al transportului.
În timpul perioadei de aclimatizare ar fi bine ca întregul efectiv nou venit să fie supus unui program de vaccinare identic celui aplicat în ferma gazdă. De reţinut ar fi faptul ca începerea vaccinărilor ar trebui să demareze după 10 zile de la intrarea animalelor în ferma de izolare/carantină, tocmai pentru ca animalul să răspundă mai bine la imunizare.
Pentru ca efectul pozitiv al izolării şi aclimatizării să se menţină, mai avem de făcut un singur pas, extrem de important: implementarea şi respectarea unui program riguros de biosecuritate pentru protejarea efectivului.
În definitiv, rostul fermei este acela de a produce profit. Ori dacă noi, cu bună ştiinţă, renunţăm sau ignorăm aceste elemente simple de auto-protecţie, o facem pe propria răspundere. Şi pe propriul buzunar!
PROGRAM RIGUROS DE BIOSECURITATE
Pe scurt, un asemenea program ar trebui să acopere următoarele elemente:
• Igiena şi dizinfecţia mijloacelor de transport care intră în contact sau ajung în apropierea fermei;
• Monitorizarea şi igiena permanentă a rampei de încărcare – elementul de risc major în orice fermă!
• Menţinerea sub control permanent a contactului personalului cu alte animale;
• Monitorizarea atentă a sistemului de recepţie a furajului şi/sau a ingredientelor furajere;
• Verificarea permanentă a eficienţei împrejmuirilor, pentru menţinerea controlului asupra accesului în fermă al oamenilor şi animalelor;
• Controlul constant şi permanent al vectorilor patogeni: insecte, păsări, rozătoare;
• Introducerea de noi animale în fermă numai din surse de încredere şi certificate.
Toate aceste elemente descrise sumar ar trebui respectate, nu pentru că ele fac parte din cerinţele autorităţii sanitar veterinare, ci pentru propria protecţie a animalelor şi, implicit, a investiţiei.
TOT MAI PUŢINE PORCINE SACRIFICATE
Numărul porcinelor sacrificate în luna martie a acestui an, precum şi greutatea lor în carcasă, a scăzut comparativ cu luna precedentă, conform datelor anunţate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Potrivut INS, numărul total de porcine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scăzut cu 1,9% (306.000 capete), respectiv cu 1,5% (24.443 tone).
În luna martie 2012, sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate au reprezentat 85,6% din totalul porcinelor sacrificate. Numărul de porcine sacrificate în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au crescut cu 6,5%, respectiv cu 8,4%.
