Cum să-l aduc în fața cititorilor în așa fel încât fiecare dintre voi să simtă că s-au aflat alături de mine în biroul lui Achim Irimescu. Aș vrea să vi-l prezint așa cum l-am perceput din perspectiva mea de om. Ba chiar mai mult, din perspectiva de fermier. Pentru că, într-un anume fel, am suflet de fermier și sunt și înscris în Registrul Național al Exploatațiilor.
Mi-am dat seama că a pune întrebările și răspunsurile în paginile revistei ar fi o abordare rece. Iar Achim Irimescu merită a fi privit altfel. Pentru că a acceptat o povară grea în condiții nu prea favorabile. Se află cumva între așteptările mari și nerăbdătoare ale fermierilor și rigiditatea unui sistem obișnuit să nu fie „biciuit” și destul de ușor de „butonat” din afară. Nu mai vorbesc că limita unui guvern tehnocrat (limitat în timp și spațiu), venit totuși pe un cal alb și cu mantie de speranță, e la mâna politicului, dar și a presei care se adapă din acest izvor.
“Sunt sigur că pot ajuta agricultura românească să crească!”
Dacă Irimescu a lăsat un post bine plătit și de perspectivă la Bruxelles ca să fie ministru al Agriculturii în Guvernul Cioloș, nu înseamnă decât că este convins că poate schimba ceva. „Am acceptat postul pentru că sunt sigur că pot ajuta agricultura românească să crească!”, subliniază Achim Irimescu. Apoi, cu un ton blând, dar ferm, recunoaște că „e foarte ușor să faci rău și e mare lucru să ajuți oamenii, iar mie îmi place să ajut. Și nu am venit la minister ca să fur! Asta să fie înțeles!”
Achim Irimescu se uită blajin, cu ochii un pic mijiți, undeva departe. Privirea ministrului Agriculturii, după zece ore de muncă, se agață odihnitor de o imagine a viitorului. Pentru o clipă părea plecat cu totul din birou. Apoi, aproape instantaneu, mă fixează și îmi spune că îl deranjează foarte tare când jurnaliștii scriu lucruri neadevărate despre el. Mi-a dat un exemplu concret și a insistat pe faptul că nu are nimic împotriva celor care îl critică pe drept, dar că nu suportă „când lumea spune altceva decât e”. Încă de la acele prime cuvinte tranșante mi-am dat seama că în fața mea se află un om căruia nu-i plac jumătățile de măsură. S-a lovit de politic în cariera sa, dar a preferat să rămână în barca aristocrației tehnice. „Sunt născut la țară. Am muncit fizic de la 7 ani și știu greutățile țăranilor din zona de deal. Am văzut cum s-au împuținat oamenii din sat. Abia de mai sunt jumătate și majoritatea lor sunt bătrâni. Și acest fapt m-a făcut să mă implic în conducerea ministerului”, susține ministrul.
Organizarea camerelor agricole: “nu e nici cal, nici măgar”
Mi-am dorit să ating și subiectul camerelor agricole ale fermierilor. I-am povestit de proiectul și campania derulată prin Fundația Revistei Ferma „Camerele Agricole: putere de decizie pentru fermieri”. Achim Irimescu a spus „e adevărat că lipsa consultanței pentru fermierii mici și medii e principala piedică în dezvoltarea acestora. Fără consultanță nu facem nimic în agricultură! Dar, spun cu mâna pe inimă, ce s-a făcut până acum nu e nici cal, nici măgar”. A promis că se va ocupa de terminarea procesului legislativ, împreună cu cele două Comisii de Agricultură din Parlamentul României, imediat după reluarea activității acestora. E convins de necesitatea camerelor agricole și va ține cont de cele 14 camere județene constituite în baza Legii 283/2010, reunite într-o Cameră Agricolă Națională, condusă de fermierul mehedințean Cornel Stroescu (liderul Asociației Producătorilor Agricoli Mehedinți). De asemenea, este deschis la orice discuție care duce în final la dezvoltarea agriculturii.
Despre Fondul Mutual și Fondul de Creditare
Ministrul recunoaște că principala preocupare a sa a fost accesarea fondurilor europene și remedierea deficiențelor pe acest palier. Simplificarea procedurilor pentru accesarea fondurilor europene rămâne în continuare principalul obiectiv. Dar Fondul Mutual, pe care l-a inițiat în perioada cât a fost secretar de stat („în multe state UE funcționează încă din 2009”, spune ministrul) e imediat după. „Stabilirea priorităților e foarte importantă pentru a se putea ajunge la rezultate în timp scurt”, subliniază ministrul Agriculturii. Întrebându-l despre necesitatea unei bănci agricole, Irimescu a spus că mediul financiar susține că nu ar fi viabilă. Am insistat oferind exemplul Agricover, care împrumută bani de la băncile comerciale și susține producția agricolă cu cash, făcând din asta un business reușit, chiar înfloritor. Ministrul a replicat „da, dar ei dau bani doar fermierilor viabili, pe când o bancă agricolă nu se poate adresa doar partenerilor cu risc minor. Iar asta presupune un risc care nu se susține deocamdată. Dar am în vedere crearea unui Fond de Creditare a agriculturii”.
Managementul și asumarea răspunderii – soluții pentru un aparat ministerial eficient
„Deși numărul angajaților în minister și agenții a crescut semnificativ, ca și veniturile acestora, din păcate eficiența lor lasă de dorit. Eu cred că în primul rând managerii se fac vinovați pentru că nu reușesc să eficientizeze activitatea. Se ascund de multe ori în spatele a zeci de semnături și nu își asumă răspunderea. Din păcate e greu de făcut schimbări la acest nivel, așa că am fost nevoit să folosesc tot oameni din sistem, deocamdată. Dar care să fie hotărâți și cu reale calități manageriale. În acest moment sunt mulți directori care au experiență pe domeniile în care activează, dar nu au aceste calități”, susține ministrul. Cât privește afirmațiile că „APIA e cea mai scumpă agenție din Europa”, ministrul a reconfirmat-o. Iar la întrebarea „ce înseamnă salarii mari în minister”, Achim Irimescu mi-a răspuns: „în medie peste 1.000 de euro”. Și asta înainte de măririle salariale. „Așa că e musai ca angajații să fie puși la muncă de către managerii lor, pentru că, cel puțin din punct de vedere al salarizării, ar trebui să fie motivați”, a încheiat ministrul discuția despre personalul ministerial.
„Iar pe viitor, PNDR va fi derulat direct prin LEADER și GAL. Autoritatea de Management și AFIR vor dispărea încetul cu încetul”, susține ministrul Agriculturii, Achim Irimescu. Comunitățile locale și descentralizarea sunt dezideratele unei politici agricole cât mai apropiate de oameni.
Embargoul contra Rusiei și atașații agricoli
Chiar dacă România nu avea schimburi prea mari cu spațiul ex-sovietic, totuși implementarea embargoului a afectat prin efectul de mantă și țara noastră. Așa că este nevoie de găsirea de piețe emergente spre care exportul agricol să se îndrepte. Așa a apărut necesitatea acestor atașați agricoli care să medieze continuu viitoare înțelegeri de export în piețe cu potențial. Achim Irimescu susține că țări precum China, Egipt, Iordania (ar putea fi destinația primului atașat), SUA, Israel nu pot fi lăsate la îndemâna priceperii investitorilor. Atașații vor ști căile scurte de urmat pentru ca aceste contacte să se realizeze mult mai rapid și în număr cât mai mare. L-am întrebat cu cât vor fi plătiți și dacă va fi și o componentă privată în plata lor, legată bineînțeles de rezultatele directe ale activității lor. „E vorba de 2.000 euro/lună pentru fiecare atașat, iar ministerul va avea o cheltuială de circa 40.000 lei pentru susținerea fiecărui post creat. E vorba de circa 10 posturi. Aceștia vor locui la ambasadele statelor unde vor fi numiți. Crearea acestui departament de comerț exterior este benefică pentru fermierii români, mai ales în condițiile în care concurența europeană nu le prea lasă loc de întors. Iar presiunea pe piața cărnii și a laptelui este constant crescătoare”, recunoaște ministrul.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
