Păşuni întreţinute, animale sănătoase
Pajiştile naturale destinate îngrăşării tineretului caprin se ameliorează prin aplicarea unei serii de lucrări de întreţinere (amendare, grăpare, drenare, defrişarea tufelor şi a scaieţilor, supraînsămânţarea) şi de fertilizare.
Valoarea nutritivă a compoziţiei floristice şi implicit alcătuirea raţiilor specifice păşunilor naturale din zona de câmpie diferă de cele ale păşunilor din zona de munte. Spre exemplificare, s-au întocmit două raţii: una pentru zona de câmpie şi alta pentru zona de munte, care să asigure iezilor în greutate de 18-20 kg un spor mediu zilnic de 150 g/zi. (Tabelul 1)
S-a constatat că productivitatea muncii este foarte ridicată, viteza de creştere este superioară, iar iezii beneficiază de confort nutriţional şi de mediul ambiant natural. În plus, carnea lor este de calitate.
Cele mai bune rezultate se obţin, însă, dacă iezii se întreţin pe păşuni cultivate, de calitate (40-50% leguminoase şi 50-60% graminee) şi irigate, situate în apropierea adăposturilor, cu un supliment format din amestec de concentrate (Tabelul 2).
Organizarea păşunatului
• Nivelul parazitar. După înţărcare, cele mai bune şi mai puţin parazitate parcele (cu masă verde crescută după cosire, de exemplu) se rezervă pentru tineretul caprin, deoarece atunci când disponibilul de iarbă este limitat sau nivelul parazitar este prea ridicat viteza de creştere a iezilor este diminuată.
Înălţimea plantei influenţează cantitatea de iarbă ingerată de animal. Dacă iezii beneficiază de iarbă la discreţie, cu înălţimea firului de 8-10 cm, aceştia vor consuma zilnic 2,5-4,5 kg masă verde.
• Desfăşurarea păşunatului. Păşunatul se organizează în reprize de 4-5 zile pe o parcelă, delimitată de celelalte parcele cu garduri de sârmă sau de scânduri; pe fiecare parcelă iezii vor avea acces la apă (adusă pe conducte sau scoasă din fântâni cu pompe etc.) şi la bulgări de sare, din care consumă zilnic circa 5 grame. Durata creşterii în acest sistem este de circa 140-180 zile, perioadă în care se poate obţine un spor mediu zilnic (s.m.z.) de 120-150 g.
• Raţia pe timp de ploaie. În perioadele cu ploi lungi, pe parcursul mai multor zile, pentru a preveni scăderea s.m.z.-ului, raţia furajeră va cuprinde fân şi concentrate, iar iezii se vor hrăni în saivan sau sub şoproane.
Controlul sanitar-veterinar
Pe toată perioada de creştere, la un interval de 1-2 săptămâni, personalul sanitar veterinar va analiza gradul de parazitare a iezilor şi, dacă este cazul, se intervine medicamentos. Iezii sunt parazitaţi de către o multitudine de paraziţi endogeni, care se înmulţesc pe solul umed şi în bălţi, de unde ajung, odată cu hrana, în organismul animalelor.
Pajiştile, naturale sau cultivate, amplasate pe pante mecanizabile, cu înclinare uşoară de 4-8 grade, care permit scurgerea apelor, sunt considerate păşuni indemne de paraziţi. Acestea se parcelează şi se fertilizează toamna cu gunoi fermentat, în cantitate de 20-30 tone/hectar.
Piaţa vest-europeană a cărnii de ied încurajează prin preţuri stimulative tehnologiile de îngrăşare a iezilor care produc o carne sanogenă (sănătoasă) şi de calitate superioară, fără a interveni cu medicamente, îngrăşăminte chimice sau aditivi furajeri cu risc. Realizarea unor tehnologii de îngrăşare a iezilor care să respecte aceste cerinţe sunt deja în faza de perfecţionare, în aceste ţări.
CUM CALCULĂM NECESARUL DE MASĂ VERDE?
Pe baza raţiilor şi a sporurilor medii zilnice se poate calcula necesarul de masă verde şi de suprafaţă de păşune pentru un anumit efectiv de iezi. Redăm în cele ce urmează un exemplu de calcul pentru o turmă de 500 de iezi:
– necesar de masă verde/zi: 500 iezi x 3 kg masă verde (consum mediu) a 1500 kg masă verde/zi;
– media greutăţii la începutul îngrăşării: 14 kg;
– media greutăţii la sfârşitul îngrăşării: 35-40 kg;
– sporul total 35-14 a 21 kg se realizează în circa 140 de zile, la un spor mediu zilnic de 150 g/zi;
– necesar total de masă verde: 500 x 3 x 140 a 210.000 kg;
– necesar suprafaţă păşune cultivată la o producţie de 30 tone/ha: 210.000/30.000 a 7 ha.
ŞTIAŢI CĂ…
• Creşterea şi îngrăşarea iezilor la păşune se poate realiza cu succes numai dacă aceştia au fost obişnuiţi să păşuneze alături de caprele mame încă de la vârsta de 1-1,5 luni, iar în momentul înţărcării au avut o greutate medie de 14 kg, (12-16 kg).
• Cea mai bună viteză de creştere a iezilor se realizează în perioada mai-iunie, apoi, în timpul verii, aceasta se reduce din cauza scăderii consumului de iarbă şi a calităţii acesteia. Masa verde deteriorată în urma temperaturile ridicate va creşte din nou în sezonul de toamnă.
• În anii cu regim de precipitaţii normale, în perioada de toamnă, iezii realizează sporuri de creştere mai ridicate (140-160 g/zi) comparativ cu perioada de vară. Totodată se realizează şi o îmbunătăţire a calităţii cărnii prin acoperirea masei musculare cu un strat subţire de seu.
Tabelul 1: RAŢIA PENTRU TINERETUL CAPRIN
1UNC – unităţi nutritive carne;
2PDI – proteină digestibilă la nivel intestinal (dependent de nivelul de azot din raţie N şi de cel de energie E)
Tabelul 2: STRUCTURA AMESTECULUI DE CONCENTRATE
