Piersica este una dintre cele mai apreciate fructe din lume, clasându-se pe locul trei după măr şi citrice, iar pe piaţa fructelor proaspete se vinde cu preţuri de până la 3,5 dolari (Japonia).
Piersicul asigură producţii mari şi de calitate, este extrem de adaptabil (terenuri nisipoase, condiţii climatice variate) şi are cea mai mare diversitate de fructe şi forme (piersici, nectarine, pavii; cu pulpă albă, galbenă, roşie, portocalie); acide, subacide, aderent sau neaderent; rotunde, ovale, plate; pitice, ornamentale, cu frunză vrede sau roşie; cu floare simplă sau pompon.
În cultură, plantaţia necesită multă îngrijire: tăieri în verde şi uscat, tratatamente, rărire, irigare, recoltare şi sortare cu grijă. În final, toate aceste lucrări tehnologice vor fi răsplătite.
Piersicul este una din cele mai profitabile specii pomicole, având rentabilitate mare la unitatea de suprafaţă cultivată.
Perspective ale piersicului în România
Ne întrebăm dacă piersicul are viitor în România. În mod cert, are. Şi asta nu pentru că suntem optimişti, ci pentru că este imperios necesar.
Până în 2007, aproape toate suprafeţele de pomi fructiferi trebuiau încheiate, deoarece ulterior CE a început să „dirijeze” specificul culturilor şi producţia, în funcţie de rezultatele obţinute pe întreg continentul.
În sensul dezvoltării speciei de piersic în România, nu trebuie să uităm legăturile de colaborare internaţională pe linie de cercetare, cu ţări mari cultivatoare (Italia, Franţa, SUA, Spania, China, Argentina, Grecia), care pot susţine în continuare efortul cercetărilor.
Ar trebui să producem fructe autohtone, din soiuri româneşti, mult mai bine adaptate condiţiilor noastre climatice.
Printr-un efort susţinut, staţiunile de cercetare româneşti au creat în ultimii 14 ani peste 28 soiuri de piersic, 15 de nectarine, patru de pavii şi nouă tipuri ornamentale.
Aproape 78% din sortimentul de piersic este actualmente susţinut de soiuri noi româneşti cerute şi peste hotare, care se remarcă în colecţiile din alte ţări (Italia) sau primesc medalii de aur (Germania).
Baza rămâne cercetarea
Cercetătorii români, cei câţiva care au mai rămas în domeniul ameliorării fructelor, prin colecţiile naţionale pe care le menţin cu greutate de mai mulţi ani, fără fonduri, au de oferit o multitudine de rezultate, la egalitate cu cercetătorii din străinătate. Oferta lor este mare şi constă în: soiuri noi, competitive cu cele mai bune din străinătate (de piersici, nectarini, pavii, piersici ornamentali, pomi pitici); soluţii tehnologice noi, mai puţin poluante şi în acelaşi timp mai puţin costisitoare (datorate soiurilor cu rezitenţă sporită la boli şi la dăunători); asistenţă tehnică de specialitate; servicii în cadrul proiectelor de cercetare; consultanţă: cărţi, pliante, broşuri, cataloage etc.
Modalităţile de difuzare a rezultatelor cercetării sunt încă modeste şi constă în câteva reviste de specialitate, simpozioane, mese rotunde sau conferinţe, la care participă foşti cercetători, câţiva cultivatori, câţiva puţini interesaţi să extindă suprafeţe de până la 50-80 ha şi nici un pepinierist privat, care să plătească, să preia şi să înmulţească soiurile rezultate din cercetare.
Pentru plantarea care urmează vă sfătuim să vă rezervaţi din timp materialul săditor (autentic, de calitate, liber de principalele boli virotice) produs de staţiunile de cercetare. Aceasta este recomandarea mea, în calitate de fost pomicultor, creator de soiuri noi de piersic la noi în ţară, soiuri care în acest moment reprezintă glasul autentic al consumatorului cunoscător de fructe.
SĂ PROMOVĂM PIERSICUL
Avantaje. Piersicul în România are tradiţie, ba mai mult, între anii 1985 şi 1987 producţia obţinută în zona Dobrogei s-a valorificat integral la export în ţările CAER. Încă deţinem zone cu „vocaţie” pentru această specie, printre care Dobrogea, împrejurimile capitalei, dar şi zona de vest, Oradea – Arad.
Prin aportul lui financiar, piersicul poate contribui la dezvoltarea economică a unor zone sărace şi chiar la crearea de locuri de muncă.
În ceea ce priveşte producţia, perioada de maturare este eşalonată de la începutul lunii iunie până la sfârşitul lunii septembrie.
Ce-şi doresc producătorii? Pe primul plan, la noi în ţară se clasează productivitatea, urmată de rezistenţa la boli, la ger şi la secetă.Abia la final producătorul român de piersici se gândeşte la calitatea fructului, motiv pentru care pe piaţă apar de multe ori fructe nesortate. Din această cauză, amelioratorul trebuie să răspundă mai întâi cerinţei de productivitate.
Ce vor consumatorii? Consumatorul român de fructe s-a obişnuit în ultimii ani să aleagă fructele mari, frumos colorate, uniforme şi aspectuoase din punct de vedere comercial. Însă că ceea ce primează la piersici trebuie să fie gustul. Clientul cumpără o singură dată cu „ochiul”, a doua oară va căuta parfumul, aroma, pulpa zemoasă de piersică.
Ce mai e de făcut? Ţara noastră nu dispune încă de toate verigile necesare pentru cultivarea pe suprafeţe mari a acestei specii şi pentru valorificarea ei superioară. Lipsesc spaţiile frigorifice, aparatele de sortare s-au învechit, iar marfa nu se transportă cu maşini frigorifice dotate.
Nimeni, sau puţini mai sunt aceia care ştiu să facă marketing în domeniul pieţei de fructe (în acest sens, piaţa de gros din Bucureşti nu şi-a găsit locul pe care ni-l doream cu toţii) şi mai puţini sunt cei care ar putea să facă lobby în ţară printre cultivatorii mici, mijlocii şi chiar potenţiali mari (50-100 ha) de piersic.
