Diagnosticul de anemie infecţioasă este destul de dificil, mai ales atunci când se stabileşte pentru prima dată într-un efectiv sau localitate. Se iau în considerare datele epidemiologice, aspectul clinic şi necropsic prin coroborarea cu examenul de laborator. Confirmarea oficială a bolii se face prin examen serologic.

Examenul epidemiologic

Cei mai receptivi la infecţia naturală sunt caii, indiferent de rasă sau de vârstă şi în mai mică măsură celelalte solipede (măgarul, bardoul şi catârul).

Sursa de infecţie primară şi totodată rezervorul de virus îl reprezintă caii cu forme asimptomatice (latente), care elimină virusul prin toate secreţiile şi excreţiile organismului (mai ales în timpul perioadelor febrile). Apa, furajele, aşternutul, harnaşamentele şi ustensilele contaminate constituie sursa secundară de infecţie.

Transmiterea infecţiei se face prin intermediul insectelor hematofage sau şi prin intermediul operaţiunile sanitar-veterinare (vaccinări, serumizări) dacă acul seringii nu se schimbă la fiecare animal. Transmiterea pe alte căi (digestivă, transplacentară, prin material seminal) este, de asemenea, posibilă.
Anemia infecţioasă are o evoluţie sporadică sau enzootică, caracter staţionar şi slabă tendinţă de difuzare în afara focarului. Frecvenţa bolii este mai crescută vara şi toamna.

Tabloul clinic al bolii

Perioada de incubaţie variază de la câteva zile la câteva luni.

• Forma supraacută o fac mai ales animalele tinere din focarele noi de boală. Se manifestă prin febră (40-41oC), stare generală gravă, decubit, uneori diaree hemoragică. Durata bolii este de 2-3 zile.

• Forma acută apare de obicei în focarele noi de boală. Debutează prin febră (39-40oC) care se menţine în platou până la moarte sau la trecerea în forma cronică (10-30 zile). Uneori febra înregistrează perioade scurte de remisiune (1-4 zile).

După aproximativ o săptămână de la apariţia febrei se observă agravarea stării generale, urmată de tulburări cardiovasculare manifestate prin: puls accelerat (60-90/min.), slab, aritmic, şoc cardiac, tahicardie de efort şi edeme (în regiunea substernală, abdominală, membre posterioare etc.).

Se mai observă tulburări respiratorii, digestive şi ale aparatului urinar. Iepele gestante avortează adesea, iar mortalitatea ajunge la 80%.

• Forma subacută este cea mai frecventă formă evolutivă. Febra este de tip recurent cu accese febrile de 2-7 zile şi intervale de 3-15 zile, rar 20-30 zile. Simptomatologia este ca şi la forma acută, dar mai ştearsă. ~ntre accesele febrile, starea generală se ameliorează. Durata bolii este de 1-3 luni.

• Forma cronică se întâlneşte în focarele vechi de boală. Febra este de tip intermitent, cu accese febrile (39-40oC), de câteva ore până la 4-5 zile, despărţite de intervale de remisiune de câteva luni.

Manifestările clinice sunt şterse. Se observă: dispnee, tahicardie, astenie, slăbire progresivă până la caşexie. Durata bolii este de la câteva luni la câţiva ani.

• Forma latentă se caracterizează doar prin pusee termice de foarte scurtă durată (câteva ore), care de obicei trec neobservate, fără alte semne clinice.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticul de anemie infecţioasă poate fi suspicionat în baza datelor clinice, dar pentru precizarea lui sunt necesare mai multe examene speciale, dintre care cel mai important este examenul serologic.

• Termometria tuturor animalelor suspecte se face zilnic şi uneori chiar de mai multe ori pe zi.

Temperaturile înregistrate se înscriu într-un grafic. Curba termică obţinută poate să indice o stare febrilă.

• Examenul sângelui urmăreşte stabilirea modificărilor cantitative şi calitative ale parametrilor sanguini.

Aceste modificări nu sunt caracteristice numai pentru anemia infecţioasă a calului, ci şi pentru alte afecţiuni caracterizate prin stare anemică.

• Examenul serologic este în prezent cel mai important test de diagnostic al anemiei infecţioase. Se execută în toate laboratoarele veterinare judeţene de stat. Se practică reacţia de seroprecipitare în gel de agar (testul Coggins). Pentru acest test se recoltează sânge în vederea exprimării serului, din ser urmând a fi evidenţiaţi anticorpii precipitanţi. Examenul Coggins este socotit cel mai specific şi sensibil test de diagnostic al anemiei infecţioase ecvine, prin care se pot depista peste 90% din animalele infectate. Rezultatul negativ nu exclude diagnosticul de anemie infecţioasă, deoarece se ştie că titrul anticorpilor precipitanţi fluctuează în timp, ceea ce impune repetarea examenului serologic la caii suspectaţi pe baza examenelor paraclinice.

PROFILAXIA ŞI COMBATEREA

Profilaxia bolii se realizează prin achiziţionarea de cai numai din efective indemne de boală, cu respectarea carantinei profilactice de 30 de zile, timp în care sunt observaţi clinic şi, în caz de suspiciune, retestaţi serologic. Operaţiunile sanitar-veterinare se vor executa numai cu instrumentar steril.

Anemia infecţioasă este o boală declarabilă şi carantinabilă de gradul III.

Caii găsiţi infectaţi sunt evaluaţi şi sacrificaţi, iar cadavrele vor fi distruse în conformitate cu normele sanitare veterinare. Se interzice comercializarea ecvinelor anemopozitive, singura lor destinaţie fiind tăierea în abatoare (aprobate şi nominalizate sanitar veterinar) şi cu documente de adeverire a proprietăţii şi sănătăţii animalelor, emise de primării şi medicii veterinari împuterniciţi pentru localitatea respectivă.

Se interzice mişcarea ecvinelor pozitive, indiferent de scop, din localitatea contaminată în localităţi indemne, precum şi din judeţe contaminate în cele indemne (în afara abatorizării).

Este restricţionată scoaterea de armăsari din staţiunile temporare de montă şi din depozitul de armăsari pentru a efectua monta în localităţile cu animale infectate.

Se interzice orice contact între animalele suspecte de boală sau de contaminare şi cele sănătoase.
Se fac dezinfecţii riguroase ale adăposturilor şi ale gunoiului de grajd şi dezinsecţii. Măsurile care vizează evitarea insectelor transmiţătoare şi dezinsecţiile au o importanţă deosebită în prevenirea şi combaterea bolii. Se montează plase de sârmă la ferestrele şi uşile adăposturilor.

Carantina se ridică după 6 luni de la ultimul caz de moarte sau sacrificare şi după ce s-a făcut dezinfecţia finală.

Aceste măsuri se aplică consecvent, cu multă conştiinciozitate, pe o perioadă de mai mulţi ani, altfel efortul bugetar început în acest an pentru indemnizarea ţării privind anemia infecţioasă ecvină nu va avea efectul scontat dacă nu se va continua şi în anii următori.