Pentru cei care produc furaje combinate sau achiziţionează furaje de la firmele producătoare este foarte important să ştie cum pot controla calitatea furajului obţinut sau a materiilor prime şi mai ales cum trebuie luată o probă de laborator în vederea analizei.
Pentru a ajunge să avem o probă de analiză se parcurg mai multe etape. Succesiv, se formează următoarele categorii de probe: elementare, brute, omogenizate, de laborator şi de analiză.
Proba brută. Fiecare probă elementară extrasă din lotul de furaje se întinde pe o suprafaţă plană şi se examinează din punct de vedere organoleptic.
Probele elementare cu însuşiri calitative asemănătoare, provenind din acelaşi lot, se introduc într-un recipient în vederea formării probei omogenizate. Dacă în cursul recoltării apar unele probe ale căror însuşiri calitative (determinate organoleptic) diferă fundamental de caracteristicile celorlalte mostre din lot, se constituie două sau mai multe probe brute, în funcţie de categoriile calitative identificate la examinarea probelor elementare.
În astfel de cazuri se delimitează şi se marchează în lot punctele din care s-au extras probele cu caracteristici calitative asemănătoare, urmând ca analizele să se efectueze separat pentru fiecare categorie în parte.
Proba omogenizată. Proba brută constituită din reunirea probelor elementare se omogenizează.
Proba de laborator. Din proba omogenizată rămasă după separarea părţii recoltate pentru determinarea umidităţii, se constituie două sau mai multe probe de laborator, prin metoda sferturilor.
Proba de analiză. Când pentru analiză sunt necesare cantităţi mai mari de produse (pentru determinarea greutăţii hectolitrice, a infestării), proba de laborator se divide până la cantitatea necesară). Proba de analiză pentru determinarea umidităţii se constituie direct din proba omogenizată. Pentru analizele la care sunt necesare cantităţi mai mici de seminţe, proba de laborator se reduce cantitativ prin metoda sferturilor.
Recoltarea probelor. Metoda sferturilor
Proba generală se amestecă pe o suprafaţă plană şi se întinde într-un strat uniform, ca şi grosime, formându-se un pătrat cu ajutorul a două rigle. Probele din acest pătrat se strâng din nou în grămadă, de la margine către centru, amestecându-se bine de trei ori, apoi cu cele două rigle proba se întinde din nou, formându-se un pătrat, a cărui grosime este identică cu cea a stratului de boabe.
Cu ajutorul riglelor, se împart în patru sferturi prin două diagonale, din care două sferturi opuse se elimină. Cele rămase se amestecă, se formează din nou un pătrat împărţit în patru sferturi, se elimină două dintre ele şi operaţia se repetă până când proba medie se reduce la 3 kg. Aceasta se trimite unui laborator de specialitate.
Proba se împarte în trei, fiecare parte se introduce în pungi de hârtie sau de pânză, însoţite de etichete, care cuprind datele probei medii din care a fost formată.
Una din pungi se trimite la laboratorul de analiză, alta rămâne la furnizor şi alta se predă beneficiarului.
MĂRIMEA PROBELOR PRELEVATE
– cca. 200 g pentru proba elementară
– proba brută şi omogenizată trebuie să fie de cel puţin 2 kg;
– proba de laborator trebuie să fie de minimum 1 kg;
Mărimea probei de analiză trebuie să corespundă indicaţiilor specificate la descrierea metodelor de analiză.
