Contrar anumitor opinii, nici în agricultură lucrurile nu merg bine. Numai că avem mari speranţe că situaţia va începe să meargă pe drumul cel bun deoarece condiţia necesară a fost îndeplinită: a fost identificată problema. Şi, culmea, era pe masa noastră în fiecare zi, deci putem spune că era sub nasul nostru.

Da! Cauza care a generat toate problemele era grâul. De o vreme prea se face după capul lui: prea mult şi generează o serie întreagă de probleme. Şi culmea, niciodată nu are calitate.

În ceea ce priveşte problema cantităţii, prin graţia divină lucrurile încep să se rezolve: în primăvară o parte din culturi au fost distruse de inundaţii, ploile din timpul recoltatului au provocat pierderi cantitative şi calitative, „gâlceava” de pe piaţa grâului asociată cu vremea din această toamnă vor duce la reducerea suprafeţei ce se va semăna cu grâu.

Vom scăpa, în acest fel, de grija de a estima necesarul de grâu pentru consum intern şi eventuale cantităţi pentru export.

Dar, conform proverbului „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă”, va rămâne în grija noastră rezolvarea problemei calităţii grâului. Şi nu este un lucru neînsemnat, pentru că grâul ca materie primă trebuie să aibă calitatea potrivită.

Prin măsuri tehnologice, se poate obţine grâu de calitate. Dar rezolvarea problemei calităţii grâului are două componente: stabilirea parametrilor tehnici care definesc noţiunea de „calitate”; stabilirea precisă a metodelor de determinare pentru parametrii tehnici.

A. La acest punct lucrurile sunt lămurite aproximativ. Adică nu sunt tulburi, dar nici limpezi. Pentru că unii sunt indicii din textele de lege şi alţii sunt indicii după care se cumpără grâul panificabil. E normal că acel care scoate banii din buzunar să fie dispus să-i dea pe o marfă care are parametrii ceruţi de el.

Dar nu este normal ca noţiunea de „grâu panificabil” să fie apreciată de fiecare cum crede de cuviinţă.
Pentru că, alături de determinarea conţinutului de gluten, se mai fac una sau mai multe determinări la aprecierea cumpărătorului: deformarea glutenului, indicele de cădere, gluten index, sticlozitatea.

B. În legătură cu metodele de determinare ai parametrilor tehnici, am constatat că lucrurile sunt de-a dreptul tulburi. Şi spun asta pornind de la prezumţia de bună credinţă din partea cumpărătorului.

Din dorinţa ca programul „Şcoala de soiuri” (program iniţiat şi finanţat de subsemnatul) să ofere fermierilor informaţii cât mai complete despre soiurile de grâu, am făcut şi determinări pentru aflarea conţinutului de gluten.

Am ales să fac două determinări (determinările au fost realizate în laboratoare acreditate metrologic), dar diferenţele mari între cele două determinări m-au determinat să recurg şi la o a treia determinare a conţinutului de gluten. Dar nu am obţinut decât o adâncire a misterului, pentru că m-am pomenit cu trei serii de rezultate semnificativ diferite.

Şi asta în condiţiile în care s-au făcut trei serii de determinări pe un număr de 62 de probe. Iese din discuţie tehnica luării probelor, pentru că toate cele trei determinări s-au făcut pe o aceeaşi cantitate de cca 2,5 kg boabe de grâu.

În susţinerea celor afirmate mai sus vă prezint în cele ce urmează trei grafice cu rezultatele determinărilor de gluten.

În final, nu-mi rămâne decât să închei cu un citat: „Cine vrea, caută soluţii. Cine nu vrea, are deja scuzele pregătite.”

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005