Configuraţia genetică a raselor britanice de taurine este renumită în întreaga lume pentru calitatea deosebită şi pentru capacitatea ridicată de a creşte rentabilitatea fermelor.
Crescători de taurine din întreaga lume învaţă din experienţa îndelungată a fermierilor britanici în producerea de carne de vită de calitate şi realizarea de profituri considerabile prin încrucişarea raselor de carne pentru a exploata beneficiile fiecărei rase, punând accent, în acelaşi timp, pe obţinerea de hibrizi viguroşi.
Vaci din rase de carne precum Limousin, Galloway, Welsh Black, Simmental, Aberdeen Angus şi Red Devon sunt împerecheate cu tauri din rase continentale mari de carne cum sunt Charolais, Limousin, Simmental, Blonde şi South Devon.
Pentru a reuşi într-un asemenea demers, potenţialul genetic al fiecărui animal trebuie să fie optim din punct de vedere al sporului de creştere, calităţii carcasei, uşurinţei fătării, ratei de supravieţuire a viţeilor.
Sectorul creşterii taurinelor în Marea Britanie a fost mereu susţinut şi dezvoltat prin cercetarea ştiinţifică. Britanicul Robert Bakewell (1725-1790) este unanim recunoscut ca fiind părintele ameliorării genetice a raselor de bovine şi de ovine şi antemergător al revoluţiei agricole în Marea Britanie. Bakewell a început ameliorarea rasei Longhorn în 1740, iar munca sa a fost continuată de elevii săi, astfel încât, între 1710 şi 1795, greutatea medie a taurinelor de carne s-a dublat, iar timpul necesar pentru a creşte un animal până la greutatea de sacrificare a scăzut de la 6 la 3 ani.
Tot britanicii au fost pionierii inseminării artificiale la bovine, dar şi primii care au realizat şi dezvoltat transferul embrionar, perfecţionând inclusiv proceduri non-invazive şi posibilitatea congelării embrionilor. Premiera mondială a producerii şi comercializării de material seminal sexat aparţine tot unor britanici, iar succesul oii Dolly, primul animal clonat dintr-o celulă adultă, a reafirmat Marea Britanie în poziţia de lider în dezvoltarea tehnologiilor reproductive în sectorul creşterii animalelor.
Crescătorii de taurine britanici utilizează înregistrări şi teste de performanţă genetică începând din 1964, iar la începutul anilor 1990 au fost introduse în Mare Britanie două sisteme de estimare a valorilor de ameliorare ale taurilor – BLUP (Best Linear Unbiased Predictor) şi EBV (Estimated Breeding Values), ceea ce permite compararea animalelor din întreaga ţară într-un sistem modern şi sigur.
Trasabilitate şi control sanitar
Identificarea şi trasabilitatea bovinelor face parte integrantă din menţinerea încrederii clienţilor pe o piaţă cu o cererere mare de carne de vită, cum este Marea Britanie. Prin serviciul britanic de înregistrare a mişcării bovinelor (British Cattle Movement Service – BCMS), toate mişcările animalelor sunt înregistrate într-o bază de date centrală (Cattle Tracing System – CTS), ce permite localizarea bovinelor şi urmărirea animalelor cu risc de expunere la boli, asigurând astfel încrederea cumpărătorilor şi consumatorilor.
Un număr ridicat de planuri sanitare sunt promovate în Marea Britanie, iar patru boli sunt controlate la fiecare cireadă în parte: virusul diareei bovine (BVD), rinotraheita infecţioasă bovină (IBR), leptospiroza şi boala lui Johne.
Bovinele comercializate internaţional sunt supuse testelor conform unor protocoale stricte, iar centrele de inseminare artificială şi transfer de embrioni sunt aprobate şi monitorizate de către autorităţile sanitare conform standardelor UE, OIE şi ale Societăţii Internaţionale de Transfer de Embrioni, ceea ce garantează că bovinele, materialul seminal şi embrionii pot fi exportaţi într-o stare de sănătate foarte bună.
