• Prima observație se referă la faptul că Reglementările UE nu exclud de la procesare și consum laptele mamitelor subclinice – cum se stipulează în Programul ANSVSA-, ci laptele anormal sesizat la mulsul individual de probă făcut de mulgător și laptele neconform (cel comasat), adică cel al cărui NCS și NTG din TR excede 400.000/ml și respectiv 100.000/ml, deoarece acesta include un mare procent de lapte mamitic.

În realitate, laptele din CM cu mamite subclinice conține frecvent 200.000-700.000 CS/ml fără a fi anormal și de aceea nu trebuie interzis de la consum. În schimb, trebuie interzis de la consum laptele numit anormal, adică laptele care la mulsul preliminar de probă prezintă modificări de omogenitate și culoare sesizabile macroscopic, indiferent de valoarea parametrilor.

Dar, dacă laptele comasat din TR depășește 400.000 CS/ml, fiind declarat “neconform”, chiar având aspect normal, se interzice de la consumul uman ca atare și i se dă altă destinație. Rezumând cele scrise anterior, se poate conchide că se interzice de la consumul uman laptele considerat “anormal” la mulsul individual de probă și laptele găsit “neconform” la examinarea unei probe colective din TR.

Se știe că în orice efectiv se pot înregistra 15-60% mamite subclinice. Prin comasarea laptelui obținut de la acestea cu laptele normal, poate să rezulte un lapte conform sau neconform. Soluția spre care se merge nu trebuie să fie însă interzicerea concomitentă de la consumul uman a întregii cantități de lapte obținut de la vacile cu mamită subclinică, ci instituirea unui program sistematic de depistare, monitorizare și tratare a lor, eșalonat, în ordinea descrescândă a valorii parametrilor igienici. Aici intră în discuție și mamitele clinice fruste care, inevitabil, uneori scapă observației mulgătorilor (Moga Mânzat, R., 2010, 2011).

• O altă observație atrage atenția că starea fiziologică normală a glandei mamare nu se confirmă „prin numărătoarea celulelor somatice” – așa cum se specifică în Programul ANSVSA -, ci prin revenirea la aspectul macroscopic “normal” al laptelui. Nimeni nu a stabilit, deocamdată, care este limita sub care trebuie să scadă NCS, ca să ateste starea fiziologică normală, și nici dacă există o limită sub care scăderea NCS ar implica creșterea susceptivității față de infecția mamară. De altfel, monitorizarea sănătății fiecărui CM prin numărarea CS nici nu este fezabilă, deocamdată.

• Dacă deținătorul animalelor nu solicită examenul individual, prin teste speciale, al tuturor vacilor și sferturilor mamare, la începutul și la jumătatea lactației – așa cum sugerează Programul ca o eventuală posibilitate -, aceste examene nu se fac. De notat că deținătorul de animale nu se consideră interesat să solicite asemenea controale, relativ costisitoare, dacă NCS al probelor prelevate din TR nu depășește 400.000/ml, prețul de achiziție al laptelui fiind prea puțin condiționat de calitatea igienică a laptelui. Or, un lapte livrat pentru consum cu 3-400.000 CS/ml conține amalgamată o mare cantitate de lapte mamitic, așa cum vom exemplifica.

• Prevederea din Program conform căreia se interzice darea în consum uman a laptelui “provenit de la animale care prezintă mastite clinice (inflamații vizibile ale ugerului)”, este incorect formulată și generatoare de confuzii, deoarece precizarea din paranteză arată că, în înțelegerea legiuitorului, mastitele clinice sunt doar acelea care prezintă inflamații vizibile ale ugerului când, în realitate, este vorba în primul rând de mult mai numeroasele mamite clinice care prezintă modificări vizibile ale laptelui, fără inflamarea vizibilă a ugerului.

Exemplificări

Pentru a ilustra valoarea de indicator și legătura dintre numărul de celule somatice din lapte și prevalența mamitelor clinice și subclinice, precum și faptul că plafonul de 400.000 CS este foarte permisiv, exemplele prezentate în continuare ar putea fi edificatoare.

Citând investigațiile făcute de Eberhart și col., Larry Smith (1996) arată că la un lapte comasat în TR, având 200.000 CS/ml, au participat 6,2% CM infectate cu germeni patogeni „majori”, în timp ce la un lapte comasat, cu 400.000, 750.000 sau 1.000.000 CS/ml, au participat nu mai puțin de 12,8, 24,3 sau respectiv 32,6% CM infectate.

Să luăm și cazul ipotetic (dar posibil) al unui efectiv de 100 de vaci, cu o situație sanitară foarte bună, fără mamite, cu o producție medie de 20 litri/cap și zi (5 l /CM sănătos), având în tancul de răcire 150.000 CS/ml. Dacă în acest efectiv, la un moment dat, printr-o gravă neglijență în management, ar apărea nu mai puțin de 30 de vaci cu mamită clinică la câte un sfert mamar (respectiv 7,5% din toate CM), producând fiecare în medie 3 l de lapte mamitic (cu aspect neomogen, zeros, cu grunji de cazeină și flocoane, cu gust disgrațios și miros respingător), având în medie 4.000.000 CS/ml, ar rezulta în ziua respectivă o producție de 90 l de astfel de lapte mamitic, care prin comasare în tancul de răcire cu laptele normal al celorlalte 370 de sferturi sănătoase, ar rezulta un lapte mixat cu doar 328.608 CS/ml!

Adică un lapte admis ca bun pentru consum, perfect conform cu normativele noastre și ale UE în vigoare, care din punct de vedere legislativ ar trebui să ne satisfacă. Și totuși, faptul că 30% din vacile unui efectiv au simultan mamită clinică reflectă o situație igienică dezastruoasă. Chiar și numai gândul că 90 de litri de astfel de lapte mamitic ar putea ajunge în consum, după diluarea (5%) în lapte normal, ar fi suficient ca să ne inducă o stare de disconfort.

Atunci faptul că multe din exploatațiile noastre nu izbutesc să se încadreze nici măcar în plafonul de 400.000 CS/ml ne permite să ne imaginăm cam care este starea igienică a acelor efective și a laptelui pe care îl livrează.

Să luăm același efectiv ipotetic în care, la un moment dat, cele 100 de vaci ar face mamită subclinică la 50% din compartimentele mamare (situație posibilă și întâlnită în practică). Dacă acestea ar produce în medie 4 l/CM, cu o medie de 500.000 CS/ml, prin amestec cu laptele normal produs de celelalte 200 CM, ar rezulta un lapte comasat cu numai 305.555 CS/ml, adică un lapte perfect conform, cu mult sub limita admisă de 400.000, în ciuda faptului că jumătate din CM au mamită subclinică.

Rezultatul va fi deci oarecum similar cu cel din exemplul anterior, în ceea ce privește calitatea igienică a laptelui livrat.
Redresarea unor astfel de situații va deveni posibilă, pentru că soluții există, atunci când problema va fi corect înțeleasă de către toți factorii implicați, direct sau indirect.

În concluzie

Mamitele ambientale pot fi controlate prin măsuri riguroase de igienă a mediului, a mulsului și a echipamentelor de muls, dar mamitele contagioase, revelate de numărul crescut de CS, care sunt cele mai păgubitoare, nu pot fi controlate fără adoptarea unui program complex, judicios conceput, de depistare precoce, monitorizare, evaluare și tratare în condiții de izolare, după o anumită schemă, conformă noilor cuceriri ale științei în domeniu.

În afară de observarea făcută de mulgător, la fiecare muls prealabil de probă pentru depistarea mamitelor clinice, de cel puțin două ori în cursul fiecărei lactații, depistarea mamitelor clinice și subclinice trebuie făcută și cu ajutorul unor teste cow side clasice, de tipul California Mastitis Test (după care s-a făcut și R. Mastitest) sau, mai modern, prin diverse teste efectuate cu ajutorul unor echipamente electronice, care contorizează variațiile anumitor parametri ce survin în cazul inflamației exsudativ-purulente a țesutului mamar: variații ale numărului de celule somatice, ale densității optice, omogenității, culorii, electroconductibilității, concentrației în anumite enzime sau alți compuși chimici, martori ai inflamației.

Important este ca testul ales să fie foarte rapid, ușor de aplicat cow side și de interpretat, cu minimum de subiectivism și aproximare, puțin costisitor, cu o sensibilitate satisfăcătoare, dar cu maximă specificitate (Moga Manzat, R.,2010; Moga Manzat, R., Brezovan, D.,2013; Pritchard, D.E.,2012).

Radu MOGA-MÂNZAT