• Un procedeu simplu și eficace: înlocuim familia ce se pregătește de roit cu una mai slabă, căreia i se va lărgi substanțial cuibul și i se va mări numărul de faguri destinați recoltei. Această familie va primi toate albinele culegătoare de la stupul ce se pregătea de roit și va participa la culesul principal cu forțele intacte. Familia ce se pregătește de roit se așază exact pe locul familiei slabe, distrugând toate botcile (fără nici o excepție) și lărgind cuibul și spațiul necesar recoltării. Această familie va primi toate culegătoarele de la cea mutată. Acest procedeu este recomandat când încercarea de roire a avut loc înaintea culesului principal și în preajma lui.

• Dacă încercarea de roire are loc imediat după culesul principal, atunci este mult mai potrivit următorul procedeu: lângă familia ce se pregătește de roit se aduce un stup gol care se așază în așa fel încât albina culegătoare să se împartă singură și deopotrivă între cei doi stupi. Din familia vizată se ridică rama cu matca și se așază în stupul gol, după care se împart, pe cât posibil, în mod egal toți fagurii cu puiet căpăcit și necăpăcit și cei cu miere între vechea și noua familie formată, distrugând toate botcile existente pe fagurii unde se află matca. În jumătatea de familie rămasă în vechiul stup se distrug toate botcile, în afară de una, cea mai mare, așezată mai central și mai promițătoare. La ambele familii formate li se vor lărgi cuiburile și se sporește numărul fagurilor de recoltă. De fapt, așa realizăm o roire artificială prin divizare. Familiile nou formate vor intra curând în viața normală.

Dintr-o familie puternică am obținut două relativ slabe, situație pe care apicultorul o va remedia cu 4-5 zile înainte de culesul principal sau la plecarea în pastoral, când va reuni cele două familii, obținând din nou una puternică și eficace, în stare să facă față noului cules. Se va păstra matca tânără. De data aceasta va trebui să fim mai atenți, să creăm condițiile necesare noii familii, astfel încât ea să nu mai simtă nevoia de a roi. În cazul în care tentativa de roire a fost făcută după ultimul cules principal și nici stupina nu este deplasată în pastoral, cele două familii pot fi reunite numai după ce activitatea de roire a albinelor încetează cu totul.

• Se poate realiza și o roire de proporții mai mici: se ridică rama cu matca, doi-trei faguri cu puiet căpăcit și albina de pe ei și se formează un nucleu care se mută pe un loc nou în stupină. Acestuia i se asigură hrana și apa necesare. În familia roită se distrug toate botcile, în afară de una-două dintre cele mai mari și mai frumoase, se lărgește cuibul cu faguri clădiți și de clădit și se mărește compartimentul destinat culesului. Practic se înlocuiește matca bătrână cu una tânără, care să nu fie dispusă la roire în primul an de viață și se obține renunțarea albinelor de a mai construi noi botci, considerând actul roirii încheiat. Procedeul este recomandat mai ales când urmează unul sau două culesuri principale (tei, floarea-soarelui) și nucleul format vrem să-l transformăm într-o familie de sine stătătoare.

• Un alt procedeu provizoriu constă în: distrugerea periodică, din 8 în 8 zile, a tuturor botcilor create de familia de albine până după terminarea culesului principal. În felul acesta roirea este mereu amânată, pentru ca respectivul cules să nu fie total compromis. După încetarea culesului problema se rezolvă definitiv folosind procedeul al doilea redat în articol, folosit îndeosebi când stupina se află în pastoral, unde nu dispunem de utilajele necesare și nici de timp suficient. Acesta nu este total eficace, în sensul că albinele ținute mereu sub presiunea roirii micșorează mult activitatea de cules prin predispoziția pe care o au. În orice caz, eficacitatea culesului se ridică la 70-75%, ceea ce nu este deloc neglijabil.

Dar metoda cea mai rentabilă și mai bună de prevenire și combatere a roitului este înlocuirea în fiecare an a tuturor mătcilor cu mătci tinere.

Măsuri preventive: 

– se folosesc stupi de capacitate mare; 

– în timpul verilor foarte călduroase stupii vor fi așezați, pe cât posibil, la umbră și li se va crea o bună ventilație prin lărgirea urdinișurilor și instalarea unei site în loc de podișor; la nevoie stupii se vor așeza cu urdinișurile spre nord, iar cutiile vor fi vopsite în culori deschise;

– în permanență, în special în perioada de roire, familiile de albine trebuie să fie echilibrate ca număr de rame cu puiet (7-8), astfel încât să nu fie unele familii prea puternice, iar altele mediocre sau chiar slabe;

– vom asigura permanent o ramă clăditoare la marginea cuibului, iar la orice cules, la cealaltă margine a cuibului, o ramă cu fagure artificial, pentru ca mare parte din albinele tinere să fie ocupate cu clădirea fagurilor noi.;

– în toate familiile trebuie să avem mătci tinere și rame cu faguri fără defecte, numai cu celule de lucrătoare;

– familiile de albine se vor ține permanent în stare activă, prin deplasarea stupinelor la masivele melifere din zonele montane, în special în golurile de cules (1 iunie – 15 iulie). Tot în această perioadă se poate recolta mult polen în fânețele naturale.

Autor: Vasile DEACONU

Articol publicat în revista România apicolă