Nu mai puțin de 80 de hectare de spațiu protejat și ceva mai mult de două sute de hectare cu legume în câmp. Agricultura e principala ocupație pentru cele peste 3.000 de suflete rămase în localitate. Și aici, ca în toate comunele doljene, populația este în declin. Mai ales din cauza migrației. Scriptele spun că în comună sunt înregistrate 50 de tractoare, dar doar cinci sunt înscrise în circulație.
Din cele 3.300 hectare de teren arabil, circa 150 sunt irigate, în principal solariile, câmpurile cu legume și solele cu pepeni. Doar sunt la circa 35 km de Dăbuleni. Zona e cunoscută mai ales pentru legumele gustoase care se fac pe solul fierbinte din Teasc.
Am ales să caut câțiva legumicultori tineri cu care să discut despre prezent, dar și despre cum văd ei viitorul comunei.
Legumicultura, din perspectiva unui angajat la Mediu
Aurel Șerban a împlinit 30 de ani și a absolvit Agronomia. Bineînțeles că la Craiova. Tânărul lucrează 26 ari de teren în solar, cultivat cu roșii (soiul Petula), cu fasole lată și ardei capia („Ureche de elefant” și Captur, de obicei în ciclul doi). În câmp, pe 17 ari, cultivă vinete. „Dar e din ce în ce mai greu să faci legume în câmp”, spune tânărul legumicultor. Vecinul lui are căpșuni, dar „e deja o supraproducție pe căpșuni și nu mă mai încurc cu așa ceva”, ne spune Aurel Șerban.
Solariile le-a construit în regie proprie. Are trei spații acum, din care unul e acasă, în care își produce răsadurile. „Două sute milioane de lei vechi m-au costat numai țevile. Plus folia, plus munca”, spune tânărul legumicultor doljean. În solar folosește sistemul de irigare prin picurare. Solul e nisipos, iar nivelul apei freatice urcă atunci când sunt precipitații. Pe partea de nutriție, fertilizarea foliară este pe primul plan.Se străduiește să facă totul ca la carte. Atât cât îi permite buzunarul. Folosește și bălegar de la o fermă de pui din zonă. Tânărul e angajat la Mediu și cunoaște în amănunt problemele care se nasc din folosirea excesivă a fertilizanților. Pentru polenizarea culturilor nu folosește bondari, ci aplică metoda de stimulare.
Roșiile, ardeii și vinetele le vinde la Craiova, Târgu Jiu, Deva și chiar la Timișoara. Le livrează direct intermediarilor. Fasolea o comercializează prin intermediarii care vin în comună.
În activitatea legumicolă muncește cu familia, părinții și fratele său. Nu e căsătorit deocamdată. Vorbind despre viitor, speră să nu fie nevoit să plece din țară. Nu îi e ușor să producă, dar îi este foarte dificil să obțină un preț pe munca lui. Din acest punct de vedere, „ar fi bine să ne unim”, recunoaște tânărul, în cunoștință de cauză. Pentru că inputurile le achiziționează deja prin Cooperativa AgroCastranova, din care face parte ca membru, și se simte diferența la buzunar.
Asocierea și reducerea birocrației – speranța pentru un viitor mai bun
Fănel Zbora a împlint 43 de ani. Este căsătorit și are două fete. Una de 21 de ani și cealaltă de 15 ani.
Legumicultorul lucrează aproape 40 de ari de teren în solar. Dar are și în câmp culturi de legume. Mai ales vinete și ardei capia. Structura de culturi cuprinde și pepenii, dar, din păcate, acolo în câmp nu are posibilitatea de a iriga.
Fermierul doljean a urmat cursurile de horticultură organizate de Camera Agricolă județeană. Și Fănel este membru în Cooperativa AgroCastranova, fiind adeptul asocierii. „Altfel vom dispărea din peisaj”, spune cu amărăciune încă tânărul fermier din Teasc.
Fănel Zbora folosește cunoștințele acumulate pentru a prospera. Dozează cu minuțiozitate fertilizanții, dar și tratamentele pe care e obligat să le facă dacă vrea să obțină producții. Folosește genetică de vârf și își produce singur răsadurile. „E mai ieftin așa, în plus plantele sunt aclimatizate și nu mai suferă de stres la repicare”, susține legumicultorul doljean. „Cel mai greu e să-mi vând marfa. Am o filieră de contact în mai multe orașe din țară, dar prețurile sunt destul de jos. Muncim din greu și nu vedem deloc acea luminiță despre care se tot vorbește”, spune fermierul cu tristețe. Nu așteaptă minuni nici de la stat, nici de la Uniunea Europeană. „Doar noi ne putem face soarta mai bună, prin muncă și inovație. Din păcate, nu sunt niciodată destui bani pentru a investi. Am probleme cu cadastrul și cu birocrația, dar nu disper. Cred într-o viață mai bună pentru copiii mei”, încheie Fănel Zbora discuția.
Satul pare pustiu. Primăria e aproape goală. Nu tu primar, nu tu vice. Doar la taxe și impozite e ușa larg deschisă. Ca o invitație!
Articol publicat in revista Ferma nr.5(166) 15 – 31 martie 2016
