Repondenții au avut de ales între următoarele caracteristici: 1) producția de material seminal – cantitativă și calitativă; 2) valoarea indexului genetic; 3) Robustețea în exploatare – adică măsura indirectă a duratei de timp în care vierul este utilizat ca reproducător; 4) Conformația – respectiv aspectul exterior al animalului; 4) Libidoul – reprezentând apetitul sexual al vierului în raport cu procesul de recoltare a materialului seminal; 5) Antrenamentul pentru recoltare – referitor la ușurința cu care un vier este antrenat să facă saltul pe manechin. Cei care au participat la acest sondaj au fost solicitați, de asemenea, să spună care dintre elementele redate anterior reprezintă prioritatea 1, 2 și, respectiv 3.
Înainte de a comenta opțiunile fermierilor, ar trebui să remarcăm faptul că aceste caracteristici ar putea fi integrate și în următoarele grupuri: grupul A – cel al caracteristicilor măsurabile pe fiecare vier și, respectiv grupul B, cel al caracteristicilor vizibile. La acestea se adaugă „Indexul” care reprezintă valoarea numerică a potențialului genetic al animalului, respectiv ceea ce calculează constant toate companiile de ameliorare (tabel).
Să analizăm pe scurt convingerile sau percepțiile fermierilor (grafic)
Trebuie să recunosc că am fost surprins și bucuros în același timp că 33% dintre fermierii intervievați pun pe primul loc, între caracteristicile esențiale ale unui vier terminal, valoarea genetică potențială a acestuia, așa cum este ea exprimată de index. Spun bucuros, pentru că în urmă doar cinci ani, proporția fermierilor care credeau în genetică – și, implicit în index – era la mai puțin de jumătate din valoarea actuală. Pe de altă parte, recunosc, mi-aș fi dorit să văd o cifră mult mai mare în dreptul acestei caracteristici. Asta înseamnă că noi, cei care ne ocupăm de ameliorarea suinelor, trebuie să fim și mai expliciți în mesajele pe care le transmitem fermierilor.
Pe de altă parte, comparând proporția celor care cred în index cu cea a fermierilor ce cred în importanța caracterelor măsurabile (producția de material seminal și robustețea în exploatare) însumate, constat că 39% dintre repondenți le consideră de prim rang, înaintea valorii genetice potențiale. Această convingere este oarecum îndreptățită dacă avem în vedere că ultimul lucru pe care și-l doresc fermierii este să aibă în efectiv vieri care, fie au o producție diminuată de material seminal, fie, din diverse motive legate de lipsa robusteții, trebuie reformați mult mai devreme decât și-ar dori. Oricum este extrem de clar că aici avem de a face cu viziuni diferite. Producția de material seminal – atât cantitativă, cât și calitativă – este în mod evident importantă la un vier. Însă, trebuie remarcat faptul că aceste elemente depind într-o măsură redusă de genetică. Studii ample au dovedit că genetica influențează doar în proporție de 20% volumul de material seminal, ceea ce înseamnă că acest parametru depinde în proporție de 80% de alți factori non-genetici. În cazul parametrilor calitativi ai materialului seminal, influența geneticii este și mai mică. De exemplu, motilitatea spermatozoizilor este determinată genetic doar în proporție de 10%, condițiile de mediu având o influență covârșitoare de 90%. Ca atare, producția de material seminal este influențată de fapt la nivel de fermă, nu de către geneticieni. Oarecum la fel stau lucrurile și în privința robusteții. Dacă admitem că robustețea vierului se măsoară în durata de timp de exploatare și, implicit, de absența afecțiunilor podale care scot din cursă vierii utilizați la însămânțări artificiale, constatăm că acești parametrii sunt determinați genetic tot cam în proporție de 10-15%, condițiile de mediu fiind determinante.
Dacă analizăm grupa caracterelor vizibile – care, de altfel, sunt și cele mai subiective – constatăm că pentru o treime dintre fermieri acestea sunt trăsăturile cele mai importante ale unui vier terminal. Trebuie să recunosc că mi-aș fi dorit ca proporția fermierilor cu această percepție asupra importanței caracteristicilor vierilor terminali să fie mult mai mică. Să mă explic și de ce. Judecarea unui vier prin prisma conformației acestuia este mult prea simplistă, pentru că există diferențe majore între diferitele rase din care provin aceștia. Astfel, a compara conformația unui vier de tip Pietrain cu unul de tip Duroc, spre exemplu, e ca și când am compara mere cu pere. Cei care ar trebui să decidă de fapt asupra acestui element sunt abatoriștii, nu fermierii, pentru că ei sunt aceia care trebuie să producă acele carcase vandabile, cu un preț cât mai convenabil. Același lucru este valabil chiar și în cadrul aceleiași linii sau rase.
În al doilea rând, a alege un vier după apetitul său sexual este o opțiune cu un grad de subiectivitate și mai mare, deoarece se știe că libidoul depinde într-o mare măsură de managementul vierului și de condițiile de cazare. Nimeni nu contestă faptul că nu ar exista diferențe de libido între vierii de diferite rase sau chiar dintre indivizii aceleiași rase dar, până la urmă, acestea sunt absolut normale și constituie în fapt variabilitatea dintre indivizi, fie că vorbim de animale sau oameni. În același context se înscrie și ușurința sau dificultatea antrenării vierilor în realizarea saltului pe manechin, în vederea recoltării materialului seminal. Evident că este o trăsătură importantă pentru un reproducător și pentru fermă, însă, de cele mai multe ori, aceasta este distorsionată chiar de către cei care antrenează vierii, prin lipsa lor de experiență și, mai ales, răbdare.
De remarcat că în cazul apetitului sexual, influența factorului genetic este relativ scăzută – în medie de 20% – și, ca atare, greu de ameliorat prin selecție. Ca atare, vierii care refuză saltul pe manechin pentru recoltare o fac din cu totul alte motive decât cele de natură genetică. De fapt, a alege vierii exclusiv pe baza acestor caractere subiective înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Să nu uităm că de fapt rostul vierului terminal într-o fermă este de a transmite către descendenți – adică porcii destinați abatorizării – trăsături paterne, cum sunt sporul în greutate și consumul specific, nu libido sau ușurința antrenării.
PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE VIERILOR TERMINALI
CÂTEVA CONCLUZII ALE SONDAJULUI
Din sondajul nostru rezultă că fermierii se împart în trei grupuri aproximativ egale atunci când vine vorba despre ce anume este important la un vier terminal. O treime consideră ca fiind esențiale genele pe care vierul le transmite generației de abator, o altă treime crede că producția de material seminal a acestuia e mai importantă și o ultimă treime are percepția că cele mai important caracteristici ale unui vier terminal sunt conformația și apetitul sexual. Din ce grup faceți dumneavoastră parte? Decideți și transmiteți-mi argumentele pe adresa Ioan.Ladosi@genusplc.com sau la Revista Ferma: redactia@revista-ferma.ro
Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 – 14 aprilie 2016
