Îi voi cinsti memoria cu câteva momente inedite în care am fost implicat, iar domnia sa a fost protagonistul, lăsându-le altora de rang academic mai înalt menirea de a-i omagia opera științifică și culturală, premiile și medaliile naționale și internaționale.
În octombrie 1993 mă aflam la Dijon, în Franța. Într-una din seri, la invitația regretatei Catherine Laporte (responsabila specializării postuniversitare ale cărei cursuri tocmai le finalizasem prin prezentarea cu succes a dizertației mele cu titlul „Potențialul vitivinicol al României”), am luat cina alături de Pascal Durand, director administrativ în cadrul instituției ENESA Dijon. La un moment dat, Pascal îmi spune: „Ei tinere, noi îi avem în Franța pe Ribéreau-Gayon și Feuillat! Dar voi, în România?!). Îi răspund: „Noi îi avem pe Domnul Cotea și… pe Domnul Viorel Stoian!), gândindu-mă dintr-odată că toți erau reprezentanți la OIV (Organizația Internațională a Viei și Vinului). Ca s-o scurtez, după mica râcă politicoasă în care franțuzul a vrut, cumva, să mă pună în inferioritate, scot din geanta mea diplomat o fotocopie cu organigrama OIV de atunci, în alți termeni, scot asul din manșetă! În acea perioadă românul Valeriu D. Cotea era Președintele Comisiei de Oenologie la OIV, iar Pierre Ribéreau-Gayon (vicepreședinte) și Michel Feuillat (secretar științific) erau colegii domniei sale. După ce Pascal privește mirat fotocopia, adaug: „După cum puteți vedea, cei doi francezi sunt mâinile sale dreaptă și stângă!”.
Cu o altă personalitate de cel mai înalt rang al oenologiei franceze, profesorul Claude Flanzy, am avut o discuție amicală despre capacitatea extraordinară a Academicianului Cotea de a releva anumite subtilități științifice, alegând cele mai simple și mai potrivite cuvinte; referindu-se în Tratatul său de oenologie la rolul acidului piruvic în metabolismul fermentației alcoolice a mustului de struguri la drojdii, Valeriu D. Cotea afirma că acesta este „un macaz metabolic”; referindu-se în același context la acidul piruvic, Pierre Ribéreau-Gayon și echipa sa de la Bordeaux, într-un tratat de oenologie similar, îl denumea „o intersecție metabolică”; ambele abordări sunt corecte, cu deosebirea că termenul „macaz” sugerează mai bine caracterul dinamic al metabolismului unor celule viabile de drojdii decât termenul „intersecție”.
Trei generații de specialiști ai oenologiei românești
Continuând „investigația” legăturii dintre cele două personalități, consider că între celebra familie franceză de oenologi universitari Ribéreau-Gayon și la fel de celebra familie română de oenologi universitari Cotea, cel puțin pentru România, există două elemente comune. Primul se referă la cele trei generații de specialiști francezi (Ulyse, Jean și Pierre) și români (Valeriu Academicianul, Valeriu Profesorul și Victor, tânărul oenolog al familiei). Pe de altă parte avem tratatele de oenologie, fiecare în două volume (la care Academicianul Cotea este unic autor la Volumul 1 apărut în 1985 și prim autor la Volumul 2 apărut în 1988, iar Pierre Ribéreau-Gayon este prim autor la ambele volume editate ultima dată în 2004).
Totuși, în opinia mea, cartea de căpătâi a oenologiei românești rămâne cea editată în 1982, avându-l ca prim autor pe Valeriu D. Cotea. Față de lucrările similare precedente, această carte, premiată de OIV, este prima care evidențiază o viziune holistică asupra disciplinei Oenologie prin modul în care științe cum sunt chimia, biochimia și microbiologia o pun cu adevărat în valoare!
Aproape 90 de ani de viață și peste 65 de activitate neîntreruptă
Orice caracterizare a unei personalități atât de puternice cum a fost Academicianul Valeriu D. Cotea, venită din partea unuia care face parte din branșa oenologică, respectiv subsemnatul, ar putea fi suspectată de subiectivism. Îmi asum integral afirmația conform căreia în aproape 90 de ani de viață și peste 65 de activitate neîntreruptă, acest Mare Om s-a remarcat printr-o inegalabilă aptitudine a scrisului științific, tehnic și literar, demonstrată în numeroase cărți și monografii prestigioase, printr-o minte ascuțită de veritabil cercetător, concretizată în sute de articole și lucrări științifice, printr-o înaltă vocație pedagogică etalată în fața a zeci de mii de studenți și specialiști, însoțite de un strălucit talent oratoric prin care capta auditoriul. Nu am avut fericirea să îl am ca dascăl, dar l-am audiat de câteva ori, devenind unul dintre cei mai autentici susținători din categoria admiratorilor eterni, pentru că era un exigent, un riguros, un aristocrat, avea un umor fin și emana inteligență, claritate, coerență, logică și energie pozitivă!
Sinceră recunoștință, aleasă prețuire și înaltă apreciere în fața celui care, pentru mine, a fost, este și va rămâne un reper moral, un sistem de referință profesional, un mentor spiritual și un exemplu de urmat în carieră!
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Dumnezeu l-a chemat la EL ca să-l aibă alături la masa de Sfintele Paști pe unul dintre cei mai mari cunoscători ai vinului din toate timpurile. Dar a lăsat o familie îndurerată și îndoliată, o mulțime de specialiști horticultori și oenologi într-o adâncă tristețe și o întreagă comunitate universitară și academică fără un confrate drag tuturor!
Cu îngăduința factorilor decizionali, aș propune ca anual, pe 11 mai, de ziua nașterii domniei sale, să se organizeze un eveniment care să-i fie dedicat în întregime și să-i cinstească memoria.
Constantin CROITORU
Membru corespondent ASAS
Articol publicat in revista Ferma nr.9(170) 15 – 31 mai 2016
