Dar recoltele de 15-20 tone/ha, cât pot obține specialiștii din domeniu, nu reprezintă întotdeauna rezultatul aplicării tehnologiilor înalte sau al investițiilor statului român în cercetarea și inovarea în domeniu (investiții care nu prea se mai fac), ci pur și simplu arată favorabilitatea deosebită a pământului românesc pentru specia cireș.
Sezon greu pentru producția de fructe
Anul de producție 2015-2016, cel puțin în ultima sa etapă, la recoltare, nu a fost dintre cei mai prielnici, precipitațiile îngreunând munca fermierilor și dijmuind producția. Pe parcursul anului, au mai existat și semnele clare ale anumitor schimbări climatice, cu diferențe majore de temperatură dimineața față de seara sau între zilele unei săptămâni. De asemenea, în perioada de înflorire a cireșului au fost 2-3 zile cu temperaturi foarte scăzute, ceea ce a făcut ca florile să nu aibă o legare perfectă din cauza imposibilității realizării polenizării – nu a zburat albina și nu a bătut vântul, iar din cauza umidității, grăunciorul de polen nu a putut, prin intermediul aerului, să facă polenizarea.
Însă, una peste alta, concret, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, recolta din vara 2016 este normală, atât din punct de vedere cantitativ, cât și din punct de vedere calitativ. ”Din ceea ce s-a întâmplat până la mijlocul lunii iunie 2016, s-a văzut că ploile sunt așteptate și fac bine, dar nu întotdeauna. Oricum, chiar dacă plouă sau dacă este secetă, cireșele trebuie culese. Greu și cu grijă, dar trebuie să le recoltăm până la ultima, adică până în luna iulie”, sublinia Gelu Corneanu (foto) directorul SCDPP Iași.
Micii producători: marfă slabă, prețuri derizorii
Deoarece proporția pomilor răzleți din curțile oamenilor nu este neglijabilă, trebuie precizat faptul că micii producători au avut dificultăți în valorificarea cireșelor, prețurile ajungând și la 2 lei/kg din cauza calității mai slabe, a lipsei centrelor de preluare, ceea ce le-a permis intermediarilor să achiziționeze cu sume derizorii producția, dirijând-o către piață, dar și către industrializare. ”Gospodarii noștri, nefiind organizați, au vândut așa cum au putut, așa-numiții beneficiari având interesul să achiziționeze cireșele în faza de pârgă, adică mai mult crude. Destinația lor a fost către impregnarea cu zaharuri, acele cireșe confiate. Din păcate, ne lipsesc depozitele de frig și nu prea poți să le comercializezi fără aceste depozite. Așa, să culegi două găleți cu cireșe și să le duci la piață este una, dar să comercializezi profesionist este cu totul altceva. Încă mai avem nevoie de multe investiții până la a ne asigura profitul maxim pe care îl poate oferi această specie”, adăuga Gelu Corneanu.
Una dintre cele mai lejere și mai profitabile culturi pomicole
Chiar și în condițiile în care, așa cum a fost în anul de producție 2015-2016, cireșul ”a beneficiat” de o slabă finanțare a sectorului, a avut nevoie de tratamente, au fost ploi în timpul recoltării, dăunând cantității și calității fructelor, și în condițiile în care lipsesc posibilitățile de preluare și de prelucrare organizată a mărfii, această specie pomicolă rămâne o importantă sursă de venituri pentru românii simpli, iar pentru fermierii profesioniști rămâne o cultură pomicolă rentabilă. ”În România putem înființa un hectar de livadă comercială de cireș cu aproximativ 15 mii de euro, incluzând și cheltuiala până la intrarea pe rod. {i, atenție, cireșul este o specie care intră pe producție economică destul de târziu, adică undeva în anul șapte, dacă este în sistem generativ, iar dacă se cultivă în sistem de portaltoi vegetativ (la modă, acum, însă riscant pentru zona Moldovei din cauza iernilor cu temperaturi care pot scădea până la -20 sau -25 de grade Celsius), intrarea pe rod este undeva în anul trei. La o producție de aproximativ 15-20 tone/ha și valorificând fructele cu o medie de 1 euro/kg, calculele se pot face ușor”, arăta șeful stațiunii ieșene.
În plus, cireșul nu consumă timpul fermierului pe tot parcursul anului, așa cum face de exemplu specia măr. Perioada de vegetație până la recoltarea fructelor este mai scurtă, cireșele recoltându-se în iunie-iulie. “Ca tratamente, de exemplu, dacă la măr vorbim despre aproximativ 24 de intervenții într-un an, la cireș este nevoie de cel mult șapte asemenea tratamente. Tăierile, la cireș, chiar recomand să fie executate în verde, undeva în luna august. La măr, spre comparație, se execută iarna, când putem avea ninsori și viscol. Așadar, specia cireș poate fi una dintre cele mai lejere și mai rentabile culturi pomicole în România”, concluziona directorul SCDPP Iași.
Atenție la desfrunzirea timpurie a pomilor
Odată recoltate fructele, livada de cireș nu trebuie părăsită, ci trebuie curățată și bine îngrijită pentru a pregăti următoarea recoltă. Ca un semnal pentru fermierii care au observat încă de la mijlocul lunii iunie că aproximativ zece la sută dintre frunzele pomului au căpătat culoarea maro-roșiatic sau chiar s-au îngălbenit și au căzut, trebuie subliniată nevoia de a efectua tratamentele fitosanitare împotriva antracnozei cireșului (Coccomyces hiemalis). În zona Iași-Vaslui a fost semnalată apariția desfrunzirii timpurii a pomilor, specialiștii recomandând adunarea și arderea resturilor de plante infectate, îngroparea frunzelor, a fructelor mumifiate și a ramurilor care nu au putut fi adunate, precum și efectuarea tratamentelor la atenționare.
Antracnoza cireșului este una dintre cele mai păgubitoare boli, afectând sever atât livezile pe rod, cât și pepinierele, cu daune foarte mari. ”Pe lângă toate lucrările care să arate că suntem buni gospodari, subliniez în mod deosebit nevoia de a combate Coccomycesul pentru că, dacă nu efectuăm tratamentele, frunzele vor cădea până la ultima. Căzând frunzele, nu se va mai putea face diferențierea mugurilor de rod pentru următorul an de producție. Or, dacă la anul micii fermieri se vor întreba de ce nu au fructe pe pomi, trebuie să știe că aceasta este cauza, deoarece diferențierea mugurilor de rod pentru următoarea recoltă, toate speciile pomicole, se face în lunile iulie-august, atunci caând trebuie să avem foliajul foarte bogat. Aceasta, deoarece trebuie să avem posibilitatea de a întreține sănătatea plantelor și în anul următor, pomii fiind plante perene”, atenționa specialistul.
Un patrimoniu genetic valoros
Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Iași a fost înființată în anul 1977, în urma desprinderii laboratorului de pomicultură care a funcționat între anii 1957-1977 în cadrul Stațiunii Hortiviticole Iași.
În perioada 1993-2013, în cadrul SCDPP Iași au fost omologate și brevetate 24 de soiuri de cireș și 3 soiuri de vișin, instituția deținând un valoros fond de germoplasmă, respectiv colecția națională de cireș – 550 de soiuri, elite, hibrizi, populații locale -, colecția națională de vișin – 115 soiuri, hibrizi, biotipuri locale, precum și colecția națională de piersic – 83 de soiuri, hibrizi, biotipuri locale.
Din luna mai 2016, directorul SCDPP Iași, Gelu Corneanu, singurul pomicultor din zona Moldovei membru al ASAS, a primit sarcina de a prelua și conducerea SCDPP Fălticeni, județul Suceava.
Petronela COTEA MIHAI,
redactor Radio România Iași
RECOLTAREA SE FACE LA MATURITATEA DE CONSUM
În ceea ce privește recoltarea cireșelor, din păcate, nu toți cei care dețin anumite suprafețe cu cireș știu să recolteze corect fructele. “Anul acesta, probabil ca să nu crape din cauza ploilor sau a lipsei tratamentelor fitosanitare din timpul anului, am văzut că mulți au strâns cireșele crude. Acesta este un lucru păgubos, inclusiv din perspectiva eficienței economice, deoarece prețul bun al cireșelor se poate menține mai mult timp doar când prezentăm spre vânzare fructe de calitate, recoltate în momentul când ating maturitatea de consum”, avertizează Gelu Corneanu.
AVEM CELE MAI MICI PREȚURI LA FRUCTELE DE LUX
Din totalul de fructe existente pe plan mondial, unde citricele reprezintă aproximativ 70% din producție, cireșele reprezintă aproximativ 0,7%, motiv pentru care sunt considerate fructe de lux, cu sute de ani în urmă fiind destinate doar consumului la casele regale. Cât privește evoluția prețurilor, inclusiv în anul 2016, în România se înregistrează cele mai mici prețuri de valorificare și de consum, în perioada recoltării kilogramul de cireșe la producător variind între 2 și 4 lei. ”Eu nu am mai întâlnit locuri în care în piață sau la consumator prețul cireșelor să fie 1 euro sau cel mult 2 euro. Nu vorbesc de zilele din luna mai, când au fost situații absolut temporare de creșteri de prețuri ale așa-numitelor trufandale. Vorbesc despre producția comercială, în masiv.
În China, de exemplu, țară care a venit puternic din urmă la capitolul producție de cireșe și vișine (considerate cireșe acre), kilogramul de fructe costă între 50 și 80 de dolari. Iar acolo nu se caută doar fructele mari, eventual cât pruna, cum ne-am obișnuit noi europenii, ci se consumă toate fructele de toate culorile. Iar, în Europa, 80% dintre cireșe se consumă în stare proaspătă, fără a lua prea mult în seamă prelucrarea acestor fructe, care poate fi extrem de variată și aducătoare de alte venituri. În SUA, de exemplu, 13% dintre cireșe și vișine se consumă în stare proaspătă, 30-35% se duc către băuturi de tipul lichiorurilor, 40% sunt destinate compoturilor, iar aproximativ 10-15% din producție se utilizează în cofetărie/patiserie”, preciza specialistul.
Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 – 1-31 iulie 2016)
