Prepararea furajelor prin diferite procedee biotehnologice sau dirijarea proceselor fermentative într-o masă furajeră se practică de foarte mult timp, probabil de când omul a conștientizat că trebuie să facă rezerve de hrană și pentru animalele cu care s-a înconjurat.
Nutrețul însilozat este un preparat furajer rezultat prin instituirea unei fermentații anaerobe controlate într-o biomasă vegetală formată din furaje verzi sau produse secundare agricole.
Intensitatea și natura proceselor fermentative care au ca efect formarea acizilor organici conservanți (acid lactic, acid acetic) în cursul maturării silozului depind de: natura furajului, de conținutul în apă și în glucide fermentescibile al plantelor, precum și de tehnologia aplicată. În funcție de acești factori, deosebim următoarele tipuri de silozuri:
– din plante cu umiditate ridicată (peste 60%). Sunt silozurile propriu-zise;
– din plante cu umiditate redusă (sub 60%), respectiv semisilozurile și semifânurile;
– silozurile energetice – cele provenite din grăunțele de cereale cunoscute și sub denumirea de pastă de cereale.
Timpii tehnologii pentru obținerea fiecărui tip de furaj însilozat
La silozurile din plante cu umiditate ridicată:
• însilozare – imediat după cosire;
– recoltare-tocare (la dimensiuni sub 1,5 cm);
– tasare & adaosuri de siguranță;
– păstrarea condițiilor de anaerobioză (maturarea 40-60 de zile).
La semisilozuri și semifânuri:
• însilozare după ofilirea plantelor verzi;
– recoltare cu formarea brazdelor (ofilirea în brazdă);
– adunat și tocare;
– tasare și adaosuri de siguranță;
– păstrarea condițiilor de anaerobioză (maturare 40-60 de zile).
La silozurile energetice:
• se supun însilozării grăunțele de orz, de porumb sau știuleții de porumb cu și fără pănuși;
– recoltare (cu combina);
– măcinare;
– tasare & adaosuri de siguranță;
– păstrarea condițiilor de anaerobioză (maturare 40-60 de zile).
Factorii care influențează calitatea furajelor însilozate
Prepararea furajelor prin însilozare se poate realiza pe tot parcursul perioadei de vegetație și prezintă avantajul că se face cu cheltuieli minime, în condiții de mecanizare totală. Pentru reușita procesului de însilozare trebuie să se țină cont de factorii care influențează calitatea și valoarea nutritivă a silozurilor, și anume:
• Nivelul de asigurare a glucidelor fermentescibile a fost stabilit de Zubrilin sub denumirea de minim glucidic, care reprezintă cantitatea necesară formării acizilor în siloz, care să-i asigure un pH de 4-4,2. În funcție de acest conținut, plantele au fost împărțite în trei grupe :
– furaje ușor însilozabile – la care conținutul real de glucide este mai mare decât minimul glucidic, din această categorie fac parte plantele din familia gramineelor;
– furaje greu însilozabile – care au un conținut în glucide apropiat minimului glucidic. Din această categorie fac parte leguminoasele: lucerna, trifoiul etc. Pentru însilozarea acestor furaje este necesară corectarea conținutului în glucide, posibilă prin adăugarea de surse de glucide, melasă (2-4%), uruieli de cereale (3-5%) sau prin însămânțarea cu diverse preparate pe bază de bacterii lactice;
– furaje neînsilozabile – la care conținutul real în glucide este mai mic decât minimul glucidic: soia, urzica etc.
• Conținutul în apă: fermentațiile optime se realizează la un conținut de 65-75% apă. Peste această valoare sunt favorizate fermentațiile acetică și butirică.
• Gradul de mărunțire: o mărunțire sub 1 cm favorizează eliberarea sucului celular bogat în glucide fermentescibile, dar și asigurarea mai rapidă a condițiilor de anaerobioză favorabile înmulțirii bacteriilor lactice.
• Tasarea furajului supus însilozării se realizează de regulă cu tractoare șenilare și are drept scop asigurarea condițiilor de anaerobioză, având ca efect oprirea proceselor biochimice determinate de respirația plantelor (reducerea pierderilor de substanțe nutritive), distrugerea microflorei spontane aerobe, previne formarea mucegaiurilor și asigură dezvoltarea bacteriilor de fermentație lactică.
În funcție de tehnologia de însilozare, respectiv de modul cum se realizează tasarea, temperatura în masa însilozată poate să ajungă la 55-60oC la murarea la cald sau de 25-30oC la murarea la rece.
În cazul însilozării la cald, furajul se depune în celulele de însilozare în straturi cu o grosime de 1,5-2 m și se lasă afânat 1-2 zile, după care se realizează tasarea. La acest tip de însilozare se înregistrează pierderi însemnate de glucide, proteine și vitamine.
La însilozarea la rece după descărcarea materialului supus însilozării se realizează o tasare puternică, temperatura nu depășește în acest caz 25-30oC și se obține un siloz cu pierderi reduse în substanțe nutritive și cu caracteristici organoleptice ridicate.
• Momentul recoltării influențează valoarea nutritivă a silozului și se consideră optim când acumularea de substanță nutritivă este maximă, respectiv: pentru porumb când bobul este în pârgă; la borceaguri când gramineea este în pârgă, iar leguminoasele, când au format păstăile; la silozurile de leguminoase (lucernă trifoi etc), de la începutul înfloririi până când jumătate dintre plante sunt în floare.
Reguli de administrare a furajelor însilozate
Prezint în continuare câteva reguli de administrare a furajelor însilozate, precum si cantitățile zilnice care ar trebui să fie consumate de animale.
Reguli de administrare:
– obișnuirea treptată a animalelor în decurs de 8-10 zile;
– asigurarea unui raport siloz/fân de 5-7/1;
– tamponarea acidității cu 1,5-2 g cretă furajeră/kg de siloz.
Cantități zilnice:
• Silozul se administrează la:
– vaci în lactație: 25-35 kg;
– vaci gestante și tauri de reproducție: 10-15 kg;
– tineret taurin femel de reproducție peste 12 luni: 12-18 kg;
– tineret 6-12 luni: 3-10 kg;
– tineret taurin la îngrășat: 5-20 kg;
– taurine adulte supuse recondiționării: 30-40 kg;
– oi în lactație: 2-3 kg;
– oi gestante și berbeci: 1-2 kg;
– tineret ovin: 0,5-1 kg.
• Semisilozul/semifânul se administrează la:
– tineret ovin: 0,5-1 kg (cantitățile minime sunt recomandate pentru semifân iar cele maxime pentru semisiloz);
– vaci: 6-12 kg;
– tineret taurin: 3-10 kg;
– ovine adulte: 1-3 kg.
– pasta de porumb boabe poate participa în proporție de 10-20% în structura nutrețurilor combinate la scroafe, vieri și la porcii supuși îngrășării;
– pasta de știuleți de porumb cu sau fără pănuși poate participa în proporție de 15-25% în structura amestecurilor de concentrate la rumegătoare.
APORTUL NUTRITIV AL FURAJULUI ÎNSILOZAT
Pe lângă conțiutul în apă (70-80% la siloz, 50-60% la semisiloz, 30-40% la semifân și 30-35% la pasta de cereale), între furajele însilozate există diferențe și de aport nutritiv, și anume:
• 1 kg din silozul de porumb asigură: 0,18-0,30 UN; 0,18-0,37 UNL și UNC; 10-12 g PD; 11-14 g PDIN; 12-23 g PDIE;
• 1 kg din silozul de graminee perene: 0,17-0,20 UN; 0,20-0,23 UNL; 0,21-0,23 UNC; 20-25 g PD; 15-25 g PDIN; 12-13 g PDIE;
• 1 kg din silozul de leguminoase perene: 0,12-0,16 UN; 0,17-0,22 UNL; 0,16-0,20 UNC; 23-30 g PD; 22-24 g PDIN; 10-13 g PDIE;
• 1 kg de semisiloz de graminee perene: 0,35-0,42 UN; 0,38-0,42 UNL; 0,37-0,43 UNC; 35-40 g PD; 32-40 g PDIN; 25-28 g PDIE;
• 1 kg din semisilozul de leguminoase perene: 0,20-0,33 UN; 0,30-0,37 UNL; 0,28-0,37 UNC; 40-64 g PD; 32-42 g PDIN și 22-25 g PDIE;
• 1 kg de semifân: 0,40-0,45 UN, 45-90 g PD;
• 1 kg din pasta de cereale: 0,70-0,80 UN și 40-45 g PD.
Efectul nutritiv:
• păstrează însușirile bune ale furajului verde;
• pierderile de substanțe nutritive sunt reduse (10-15%);
• asigură un furaj suculent în perioada de stabulație;
• stimulează producția de lapte – pot asigura până la 60% din valoarea nutritivă a rației.
Articol publicat in revista Ferma nr.14(175) 15 – 31 august 2016
