Practic, toate tomatele din solariile noastre sunt stimulate pentru îmbunătățirea „legării” florilor, dar și pentru creșterea mărimii fructelor, indiferent de hibridul cultivat. Aceasta este o practică în toată lumea, peste tot unde tomatele se cultivă în condiții climatice mai puțin favorabile.
Și nu numai la tomate se face stimularea. Și la pătlăgele vinete, și la ardei, și la castraveți, și la fasolea de grădină etc. Excepție fac culturile protejate, unde sunt folosiți bondarii pentru îmbunătățirea polenizării.
Precos ocupă 30% din suprafața de solarii din România
Dacă toate tomatele sunt stimulate, de ce atâtea discuții doar în jurul soiului Precos? Nu cumva faptul că este cultivat pe circa 30% din suprafața de solarii din România, suprafață care poate fi cu mult mai mare, dacă ne referim doar la tomatele din ciclul I de cultură, îi deranjează pe unii importatori de semințe? În momentul de față, soiul Precos este foarte timpuriu, foarte puțini hibrizi străini fiind la fel de timpurii. Este extrem de ieftin, de 15-20 de ori mai ieftin decât cei mai scumpi hibrizi. Dar poate cel mai remarcabil atu îl reprezintă gustul acestora, gust care este pe placul consumatorului român. Este un gust, i-aș spune eu, balcanic, pentru că el este cerut de regulă de consumatorii din această zonă a lumii. Analizele noastre, efectuate în cadrul laboratorului de Agrochimie – Biochimie – Fiziologie al ICDL Vidra, au demonstrat fără echivoc de ce tomatele Precos sunt preferate altor hibrizi. Este vorba în principal de raportul dintre zahăr și aciditate. În cazul tomatelor, preferințele românilor se îndreaptă către acele soiuri și hibrizi ale căror fructe au un gust ușor acrișor, gust care este dat de acest raport. În cazul celorlalți hibrizi, raportul este în favoarea zahărului, consumatorii noștri percepându-le ca fade. Nu mai spun de alte inconveniente ale unor hibrizi, care trebuie să-i mesteci ca lumea, în timp ce tomata soiului Precos, pur și simplu, “se topește” în gură.
Prigoana cultivatorilor
În concluzie, cred că atenția organelor în drept ar trebui îndreptată asupra celor care continuă să comercializeze produsul „la negru”, și nu numai asupra cultivatorilor, cu atât mai mult cu cât, repet, concentrația extrem de scăzută de 2,4 D care se folosește nu afectează sănătatea consumatorilor. Credem că în scurt timp, puținii cultivatori de tomate de la noi care au mai folosit 2,4-D ca stimulent al fructificării vor renunța. Deși dintre stimulenții de pe piață, cel mai eficace rămâne totuși produsul 2,4 D. Aș aminti aici faptul, extrem de pozitiv, că în serele calde din România, atâtea câte au mai rămas, nu se mai folosesc stimulenți chimici pentru fructificare, ci bondari, realizându-se în acest fel o polenizare naturală suplimentară.
Din păcate însă, atât timp cât se va mai cultiva soiul Precos, indiferent care stimulent se va folosi, fructele vor dezvolta un mucron vizibil, ca manifestare a unui caracter genetic care, între altele, este puternic legat de timpurietate. Dacă printre consumatori mai sunt unii cârcotași, le recomand… să taie moțul!
But who knows (Dar cine știe), cum ar spune… neamțul după ieșirea Marii Britanii din UE! Poate cercetătorii noștri de la SCDL Buzău ne vor oferi, pe lângă actualul hibrid Siriana, unul mai performant, care să convingă atât cultivatorul, cât și consumatorul. Dar mai ales, pe principalii sponsori – MADR și MEC.
POSIBILE EFECTE ALE STIMULENTULUI DE FRUCTIFICARE 2,4-D
Având în vedere concentrația extrem de redusă în care se folosește pentru îmbunătățirea ratei de legare a florilor (de regulă 0,01 g/litru), produsul 2,4-D nu reprezintă un pericol pentru consumatori. Deformările respective nu reprezintă o proliferare haotică, necontrolată, de celule, ca urmare a aplicării regulatorilor de fructificare. De fapt, formele respective ale fructelor sunt o rezultantă a efectului de stimulare și a condițiilor nefavorabile de mediu. Atunci când temperatura, lumina, apa și hrana sunt optime, fenomenele sunt mai puțin evidente sau chiar lipsesc.
În urma nenumăratelor teste de toxicitate efectuate, nu s-a constatat, la doze moderate, efecte asupra reproducției la șobolani, efecte mutagene și carcinogenice. De aceea, Agenția de Protecție a Mediului din Statele Unite (USEPA) afirma la un moment dat că datele existente până în prezent nu duc la concluzia unei legături dintre cancerul uman și expunerea la 2,4 D, reavizând folosirea în continuare a acestuia. Totuși, Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului a clasificat 2,4 D printre erbicidele fenoxi acide MCPA și 2,4,5-T din clasa 2B carcinogenice – posibil carcinogenice pentru oameni. Există și alte referiri cu privire la anumite efecte, fapt ce a condus la scoaterea lui din circuitul legumiculturii.
Din diferite motive care țin și de efectele nedorite asupra plantelor (deformarea foliolelor, încrețirea vârfurilor de creștere asemănătoare simtomelor produse de viroze) și a fructelor, produsul a fost scos din uz în unele țări și, oficial, ca biostimulator sub formă de 2,4 D și în România.
Articol publicat in revista Ferma nr.14(175) 15 – 31 august 2016
