Toate speciile pomicole pot suferi însă pierderi economice importante cauzate de patogenii virali şi fitoplasme. Utilizarea de material săditor din categoria biologică “certificat”, care însa să nu fie doar însoţit de o etichetă albastră ci realmente această etichetă să garanteze statusul liber de virusurile prevăzute de legislaţia noastră, este una din principalele măsuri profilactice de reducere considerabilă a pierderilor economice cauzate de virusuri şi fitoplasme. Bineînţeles, pentru producerea materialului săditor din categoria biologică “certificat”, care reprezintă baza piramidei etajate din lanţul de producere a materialului săditor, sunt necesare verigile din amonte, respectiv producerea de material de înmulţire din categoriile biologice superioare (Prebază şi Bază). Cu alte cuvinte, nu se poate discuta de material săditor din categoria biologică “certificat” fără ca pepinierele să facă dovada existenţei materialului Prebază şi Bază sau să facă dovada achiziţionării lui.
Armonizarea legislaţiei româneşti cu cea europeană privind producerea, controlul, certificarea şi/sau comercializarea materialului de înmulţire şi plantare fructifer a fost realizată mai întâi prin Ordinul MADR nr. 1295/2005, care a fost abrogat, iar în prezent este în curs de implementare Ordinul MADR nr. 82 / 2010, care transpune prevederile Directivei 2008/90/CE. Marea deosebire intre cele două acte legislative constă în eliminarea posibilităţii producerii de material din categoriile biologice superioare cu status “virus tested”, rămânând doar varianta „virus free”. Deşi pentru mulţi această nouă reglementare pare una prea restrictivă, aceştia ar trebui să conştientizeze că plantaţiile pomicole au o durată de exploatare de zeci de ani, iar de siguranţa unui material săditor sănătos depinde reuşita fermierilor.
Transpunerea Directivei 2008/90/CE, care se suprapune peste derularea Programului de investiţii în pomicultură prin PNDR, submăsura 4.1.a., a găsit ţara noastră nu tocmai pregătită. Unde este materialul PREBAZĂ şi BAZĂ, dar şi plantaţiile mamă cu status “virus free” şi testele virotice efectuate conform standardelor OEPP (Organizaţia Europeană şi Mediteraneană pentru Protecţia Plantelor)? Unde sunt laboratoarele de virusologie acreditate sau recunoscute, capabile să implementeze testele de diagnostic pentru toate virusurile şi fitoplasmele pomilor fructiferi? Şi mai ales, unde este finanţarea adecvată pentru această activitate deosebit de complexă şi costisitoare, însă de strictă necesitate? Sunt câteva întrebări la care MADR este necesar să dea răspunsuri concrete, pentru ca în final să putem discuta de existenţa unor centre de conservare si premultiplicare furnizoare de material de înmulţire ‘certificat” cu status “virus free”. Pe de altă parte însă, este evident că alinierea nu doar teoretică ci şi practică a României la standardele europene nu mai poate fi amânată, deoarece obţinerea materialului de inmulţire liber de virusuri, conservarea şi utilizarea lui în producerea pe scară largă a pomilor certificaţi, reprezintă o necesitate obiectivă, atât datorită importanţei acordate acestui sector în Uniunea Europeană, cât şi a decalajului dintre nivelul performanţelor în domeniu a României faţă de majoritatea ţărilor UE. Mai mult, abordarea acestei problematici în România, în sensul eliminării deficienţelor grave cu care se confruntă, reprezintă o necesitate stringentă dacă se are în vedere faptul că ţara noastră reprezintă un focar endemic al celui mai periculos patogen viral de carantină al speciilor pomicole sâmburoase, denumit Plum pox care provoacă boala denumită Sharka sau vărsatul prunului.
Este clar că pentru obţinerea materialului săditor din categoriile biologice superioare, liber de virusuri, este necesar să fie elaborate strategii coerente, să existe finanţare adecvată şi o conlucrare a autorităţilor cu puţinii cercetători care încă mai activează în acest domeniu complex. Important pentru reuşita si realizarea produsului final, “pomii certificaţi” cu status “virus free”, este şi colaborarea cu pepinieriştii care sunt implicaţi în producerea unui astfel de material. Oare se doreşte cu adevărat realizarea acestor lucruri sau rămâne la „mâna” importatorilor?
Cunoaştem că în România a existat un program naţional înainte de anul 1989 şi tot materialul săditor era obţinut prin utilizarea de material de înmultire ce provenea din plantaţii mamă de ramuri altoi şi portaltoi organizate în instituţiile de cercetare. Sigur, acel program era departe de a fi lipsit de imperfecţiuni, dar era totuşi unul în care producerea materialului săditor avea reguli transpuse în practică. In perioada 1990-2000, din cauza dificultăţilor economice sprijinul financiar pentru acest program a devenit insuficient, el fiind ulterior oprit. Situaţia a condus la un control insuficient şi la imposibilitatea reînnoirii plantaţiilor mamă de ramuri altoi şi portaltoi libere de virusuri şi, în consecinţă, la propagarea în pepiniere şi, ulterior, în livezi a unui material cu probabilitate ridicată de infecţie. Între timp România a devenit membră a Uniunii Europene, iar certificarea materialului săditor trebuie să respecte standardele impuse de OEPP și directivele europene în domeniu. Conform acestor standarde, pentru a se ajunge la materialul săditor din categoria biologică “certificat” trebuie respectate schemele de certificare elaborate de OEPP (ex. fig 1), respectiv construcţia piramidei etajate de producere a materialului de inmulţire şi plantare cu status “virus free” pentru fiecare specie. Aceste scheme de certificare presupun parcurgerea mai multor etape pornind de la materialul autentic pretestat virotic care se foloseste pentru obţinerea materialului Prebază- candidat (Candidate nuclear stock). Dacă acesta confirmă statusul liber de virusuri prin teste serologice, moleculare şi biologice devine material Prebaza sau material Nucleu (Nuclear stock) stocat in biodepozitare, sub protecţie de vectori, menţinut la ghivece, pe substrat steril. În situaţia în care sunt identificate infecţii virotice la materialul Prebază- candidat, acesta este supus devirozării prin termo / chimio / termochimio – terapie. Materialul Prebază odată obţinut serveşte ca precursor pentru producerea de material Bază sau stoc de propagare (Propagation stock) sau numitele plantaţii mamă Bază furnizoare de ramuri altoi sau portaltoi. Acest proces durează 4-6 ani în care se efectuează numeroase teste virotice costisitoare şi relativ mult personal calificat, dar fară de care producerea de material de înmulţire liber de virusuri este imposibilă.
Aceste activitati ar trebui să revina în sarcina centrelor de premultiplicare si conservare care să furnizeze ramuri altoi şi portaltoi pepinieriştilor. Astfel de centre există în tări precum Franta, Italia, Olanda, etc. iar implementarea modelului acestora ar putea schimba radical deficienţele majore cu care se confruntă sistemul de producere a materialului săditor din România.
Un exemplu al transpunerii în practică a standardelor OEPP îl reprezintă activitatea în domeniu a Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa la specia prun. Astfel, începând cu anul 2004 s-a avut in vedere realizarea unor proiecte de cercetare care, pe termen mediu, sa creeze premisele pentru ca SCDP Bistrita sa implementeze standardele OEPP în domeniul producerii materialului fructifer din categoriile biologice superioare. Un astfel de deziderat nu putea fi luat in discuţie fără existenţa unui laborator de virusologie performant. De aceea, un prim obiectiv stabilit s-a referit la realizarea unui laborator de virusologie care să permită implementarea la standarde internaţionale atât a tehnicilor de diagnostic serologic (DAS/DASI-ELISA), cât şi molecular pentru virusuri (IC/-RT-PCR) şi fitoplasme (Nested PCR), fară de care producerea materialului săditor la standardele OEPP este imposibilă. Acest obiectiv a fost realizat cu succes în perioada 2004-2008, în principal în cadrul mai multor proiecte naţionale şi internationale. Astfel, în prezent, Laboratorul de Virosologie de la SCDP Bistriţa corespunde standardelor internaţionale, fiind singurul din reţeaua cercetării pomicole românesti care are implementate atât tehnicile serologice, cât si pe cele moleculare de diagnostic şi diferenţiere a virusurilor şi fitoplasmelor.
Un doilea obiectiv a vizat implementarea standardelor OEPP şi a legislaţiei naţionale privind obţinerea materialului din categoriile biologice superioare (PREBAZĂ şi BAZĂ), liber de virusuri la specia prun, specie care se confruntă cu cele mai mari probleme fitovirotice. Acest obiectiv a fost realizat în perioada 2008 -2013. A fost parcursă integral schema de certificare OEPP PM 4/30(1), reuşindu-se certificarea la categoria Prebază şi, ulterior, Bază a 21 soiuri de prun (Prunus domestica L.)- Iulia, Matilda, Geta, Zamfira, Ivan, Dani, Doina, Romaner, Elena, Jubileu 50, Flora, Renclod d’Althan, Stanley, Anna Spath Carpatin, Delia, Centenar, Minerva, Gras ameliorat, Agent, Andreea, majoritatea fiind soiuri autohtone. Materialul Prebază obţinut este, în prezent, prezervat în biodepozitarul central al SCDP Bistriţa (foto1 ) şi constituie precursor pentru producerea de material Bază necesar înfiintării de plantaţii mamă de ramuri altoi. O parte din materialul Bază a fost utilizat pentru înfiinţarea primei plantaţii mama Bază sub protecţie de vectori din România, iar o alta parte pentru înfiintarea unei plantaţii mamă Bază în câmp deschis, cu distanţe de izolare corespunzătoare. Acest material cu status “virus free” este unic la nivel national, obtinut conform standardelor internationale OEPP.
De ce numai la prun? Pentru că numai pentru atât am avut finanţare.
Prin experienţa şi laboratorul existent putem să trecem la extinderea activităţii de obţinere a materialului din categoriile biologice superioare la speciile măr si cireş. Pentru a extinde şi finaliza munca începută este însă nevoie de finanţare adecvată, nu de „firimituri”. În caz contrar, rezultatele obţinute din munca anterioară vor putea fi folosite la o scară foarte redusă şi, putem asista chiar la o degradare a situaţiei, rămânând astfel tributari importurilor de material săditor, lucru care, evident, nu este de dorit.
