România deţinea în 1938 supremaţia mondială la cultura nucului. Acum chinezii ocupă acest loc atât la producţie, cât şi la consum. SUA a luat poziţia secundă, cu o producţie de 500.000 tone anul trecut. Producţia mondială de nucă a crescut cu 40% în ultimii patru ani, de la 1,5 la 22,1 milioane tone. Echivalent cu producţia de anul trecut a SUA.

Cererea de material săditor este cu mult sub ofertă
Din păcate, faptul că în ultimii 20 de ani, în România, cererea pentru material săditor de nuc a fost ca şi inexistentă, pepinierele şi staţiunile de cercetare din ţară au fost prinse în “off-said” de Subprogramul Pomicol. Conform afirmaţiilor preşedintelui Secţiei de Horticultură a ASAS, Gheorghe Glăman, „avem nevoie de parteneriatul cu pepinierele moldave, cel puţin doi ani, pentru acoperirea diferenţei de material săditor categoria biologică Certificat”. Rectorul USAMV Bucureşti, Florin Stănică, a spus că „noi românii trebuie să învăţăm câte ceva în acest domeniu de la moldoveni”. Şi să fim atenţi, pentru că nucul nu e o cultură pomicolă pe care o plantezi şi să aştepţi 6-7 ani să culegi roadele. Nucul e un pom cu pretenţii şi necesităţi. Viermele mărului a descoperit nucul, aşa că bolile şi dăunătorii se adapteză şi caută alte gazde mai puţin uzitate.

De unde puteţi obţine material săditor de nuc
În ţară, producerea de material săditor de nuc a fost lovită de dispariţia staţiunilor de la Geoagiu (în totalitate) şi aproape 90% din staţiunea de la Târgu Jiu. Acum, nuc mai produc: ICDP Mărăcineni (soiul Jupâneşti), SCDP Vâlcea (Valcor, Valrex), SCDP Iaşi (Anica, Ovidiu, Miroslava şi Velniţa). ICDP Mărăcineni a vândut dreptul de multiplicare către două pepiniere private, una din Târgu Mureş, iar cealaltă din Medgidia.
Oferta Pepinierelor Voineşti din Republica Moldova este totuşi limitată. Dar comenzi pot fi preluate. Acestea se desfăşoară prin Pepinierele Pucheni, din judeţul Prahova. Soiurile comercializate sunt: Peccianski (rezistenţă medie la antracnoză şi bacterioză, are fructe de o calitate excepţională şi se pretează la cultura intensivă), Cogâlniceanu (creaţie a prof. Ion }urcanu; fructele au formă alungită, iar miezul ocupă 5% din cavitatea nucii, iar ca o notă defavorabilă, soiul este sensibil la bolile care afectează fructul pe perioada verii, cum ar fi Colletotrichum, Phomopsis sau Botryosphaeria), Cazacu (preferă soluri fertile şi adânci, iar fructul are un gust deosebit) şi Chişinău (înflorire tardivă, către sfârşitul primei decade a lunii mai, fructul este de mărime medie: 10-13 g).
Situaţia dificilă a materialului săditor românesc se suprapune pe o cerere în creştere. Conform ICDP Mărăcineni, reprezentată de Dorin Sumedrea, anul trecut au fost 159 de proiecte avizate (18% din totalul proiectelor pe SubMăsura 4.1a), reprezentând suprafeţe de 360 ha. Iar anul acesta se estimează că vor fi 500 ha avizate. Deci nucul revine în România. Chiar dacă nu vom mai fi niciodată pe primul loc în lume.

PROFITABILITATE MARE
Producţia de nucă realizată anul trecut în UE a fost de 113.000 tone. Ucraina a produs 110.000 tone, iar Republica Moldova – 31.000 t (de pe 14.000 ha), producţie care o situează în top 10 mondial. Investiţia în producerea de nuci este mai mult decât predictibilă, susţine Oleg Tîrsînă, directorul Pepinierei Voineşti (Republica Moldova) şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Nucifere din Moldova. Deoarece suprafaţa pretabilă culturii nucului ocupă doar 7% din uscat, suprafaţă care nu poate să crească în condiţiile în care cererea este într-o continuă creştere, mai ales în zone suprapopulate cum este China. Dovadă că această cultură are o profitabilitate mare este faptul că Moldova a exportat din totalul fructelor doar 5% nuci, iar încasările pentru acest fruct au totalizat peste 40%. Impresionant! Iar tendinţa preţurilor este în continuare crescătoare.

Articol publicat in revista Ferma nr. 5 (188) din 15-31 martie 2017