„Valul de frig şi chiar de îngheţ şi ninsoarea au afectat întreaga lume vegetală, de la pomi, viţă-de-vie, legume şi chiar cultura mare. Deci, toată lumea vegetală a trecut printr-un val de suferinţă. Sigur, sunt specii care au fost afectate mai puternic, în special, cele termofile, iubitoare de căldură. Dar, cuantificarea pagubelor nu se face acum, ci, probabil, în timp. Dacă ne referim strict la legumicultură, au fost solarii unde răsadurile au îngheţat şi atuncea a trebuit să se pună din nou şi au fost cazuri în care răsadurile au fost distruse parţial. Din cauza şocului termic şi a luminozităţii reduse, chiar dacă nu au fost distruse, plantele au avut de suferit; şi-au dereglat ritmul de creştere şi dezvoltare armonioasă”, ne-a declarat Costel Vînătoru, şeful Laboratorului Genetică şi Ameliorare al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

Calendarul agricol, decalat cu 2 săptămâni
Referindu-se la producţia legumicolă din spaţiile de cultură protejată, cercetătorul buzoian a precizat că trebuie să ne aşteptăm la întârzierea şi diminuarea producţiei, dar şi la scăderea calităţii acesteia. „Practic, valul de îngheţ a decalat calendarul lucrărilor agricole; fie că vorbim de plantatul în spaţii protejate (care trebuia să se încheie undeva în jurul datei de 1 aprilie); fie că vorbim de înfiinţarea culturilor în câmp care trebuia să se facă în jurul datei de 1 mai. Şi care, probabil, că în anumite zone se va decala cu vreo două săptămâni”, a concluzionat omul de ştiinţă.

Cererea de răsad neaşteptat de mare
În această perioadă, staţiunea buzoiană a produs şi livrat câteva milioane de fire de răsaduri de legume, o cantitate mult mai mare, comparativ cu anii anteriori. Numai la tomate au fost puse la dispoziţia cultivatorilor peste 1,5 milion de fire, stocul fiind epuizat într-un timp extrem de scurt. Au fost solicitări din alte judeţe, neaşteptat de mari din toată ţara, dar în special din zonă. „Cererea a crescut mult, mai ceva decât am estimat-o noi ca să pregătim necesarul de răsaduri. Deficitari am fost la tomate. Şi asta din pricină că spaţiile încălzite pe care noi le avem nu sunt prea generoase şi nu ne-au permis să ne extindem mai mult cu producerea de răsaduri. Pe de altă parte, solicitarea a crescut foarte mult că unii cultivatori au venit să cumpere de două ori; au cumpărat odată şi le-au pierdut din cauza timpului nefavorabil, apoi au revenit; şi atunci am rămas într-un gol de livrare. După 1 mai am început să ieşim cu celelalte răsaduri de legume pentru câmp”, a explicat cercetătorul.

Trebuie bani pentru menţinerea geneticii româneşti
Îmbucurător este faptul că a crescut cererea de sămânţă românească. România dispune de genetică valoroasă care însă trebuie păstrată în condiţii optime pentru viitorime. „Trebuie să primim subvenţii de la stat pentru a menţine soiurile româneşti. Ar fi o treabă foarte bună, pentru că, vedeţi, cultivatorii s-au îndreptat spre soiurile româneşti, însă menţinerea lor în viaţă necesită finanţare. Aşa cum am mai spus-o şi altădată, un soi făcut durează o perioadă lungă de timp. El trebuie introdus într-un program de selecţie conservativă şi menţinut; iar menţinerea lui trebuie să fie în responsabilitatea unui specialist care trebuie să-şi asume şi să răspundă de autenticitatea lui. În lipsa finanţării, soiurile româneşti se menţin cu greu, iar unele s-au depreciat. De aceea, ar trebui în regim de urgenţă ca această activitate de selecţie conservativă să fie subvenţionată”, a tras un semnal de alarmă Cosel Vînătoru.

Acesta susţine că la tomate, o sămânţă ca să ajungă la vânzare e nevoie de 5 ani să parcurgă etapele de selecţie conservativă. La varză, la ceapă este nevoie de 10 ani şi, respectiv 15 ani; sunt specii care necesită multă muncă de cercetare pentru care trebuie finanţată.

Nefinanţarea, moartea geneticii româneşti!
„Din cauza nefinanţării activităţii de cercetare, implicit, a selecţiei conservative şi menţinerii autenticităţii germoplamei autohtone, a căzut şi cererea de sămânţă, ceea ce a condus în timp la deprecierea creaţiilor româneşti. Unele dintre ele arată ca o copie de Grigorescu făcută de un copil de la anul 1 de la Şcoala de Arte, ca dau un exemplu plastic. Aşa arată multe soiuri ale noastre de astăzi, în forma aceasta. Adică, se cultivă tomata „Inimă de bou”, dar acea inimă de bou autentică e departe de ceea ce se comercializează. Aşadar, este o activitate de importanţă capitală; dacă nimeni nu o finanţează este moarte sigură a geneticii româneşti”, a concluzionat cercetătorul buzoian Costel Vînătoru.