În societate vedem mereu adeverirea acestei povești: se creează probleme, după care cei care le-au creat vin cu soluțiile „salvatoare”.
Momentul semănatului și excesul de apă
În realitatea agricolă a acestui an (mult mai dificil pentru culturile de toamnă, așa cum am mai arătat) am observat că în situații frecvente oamenii se bucură mai mult pentru o cultură de grâu semănată târziu, dar care „dă speranțe să facă și ea ceva” (foto 1, 2, 3), decât pentru o cultură frumoasă, semănată înaintea ploilor din octombrie. Pentru că în cazul culturii frumoase, starea este de normalitate și deci nu sunt speranțe de împlinit, eventual poate dezamăgiri. Pe când, în cazul culturilor semănate târziu, speranța a fost la cotă mică (ce-o fi, o fi) și începe să se împlinească peste așteptări. Deși, cu toate împlinirile, aceste culturi sunt mai slabe decât cele semănate înaintea ploilor. La fel stau lucrurile și în cazul rapiței afectate de excesul de apă (foto 6 și 7).
În foto 1, 2 și 3 este prezentată evoluția aceluiași soi de grâu, în aceeași fermă, dar în parcele diferite și după culturi premergătoare diferite. În ambele situații semănatul a fost făcut târziu, spre sfârșitul lunii noiembrie. Diferența de stare (mai bună în foto 2 și 3) este dată, după opinia noastră, de planta premergătoare. În foto 1 planta premergătoare a fost sorgul, iar în foto 2 și 3, floarea-soarelui. Apreciem că influența acestora, în acest an agricol, se simte în mod preponderent nu prin specificul biologic, ci prin posibilitatea de a pregăti solul și patul germinativ la o calitate superioară după floarea-soarelui, comparativ cu sorgul. Această diferență de calitate a pregătirii solului și a patului germinativ a permis efectuarea unei lucrări de semănat de o calitate net superioară după floarea-soarelui, unui răsărit tot în primăvară, dar cu câteva zile mai devreme, și a unei evoluții generale mai bune a culturii.
În foto 4 și foto 5, semănatul a fost făcut în prima decadă a lunii octombrie, înainte de ploi. Pentru ca acest lucru să fie posibil, solul a fost pregătit cu utilaje de mare productivitate, dar superficial. A fost urmat vechiul principiu după care grâul nu cere o lucrare prea adâncă a solului și este mai bine ca sămânța să fie în pământ decât în sac. Dacă acest principiu are aplicare în multe situații, totuși s-a dovedit că are limitele lui. Pentru că DA, în toamna anului 2016, în zona colinară, pe teren în pantă, a fost exces de apă în sol. Drenajul natural nu a fost suficient comparativ cu frecvența și cantitatea precipitațiilor căzute. Iar consecința se vede și se resimte.
Aproximativ la fel stau lucrurile și în cazul rapiței supuse excesului de apă (foto 6 și foto 7). Deși culturile s-au refăcut, în sensul că plantele au înverzit, dezvoltarea individuală a plantelor supuse excesului de apă nu este la fel de bună ca și a celor nesupuse acestui factor de stres. Comparația o puteți vedea în medalioanele din foto 7.
În rezumat putem spune că omul trebuie să facă ceea ce depinde de el, nu mai mult. O economie de 10 litri de motorină (fac această comparație pentru că frecvent aceasta este măsura nepotrivită) la pregătirea terenului, decisă din alte motive decât de faptul că lucrarea nu ar mai fi necesară, se poate dovedi o măsură de tipul „facem economie…, oricât ne-ar costa”! Dați plantelor ce-și doresc și vă vor da ceea ce doriți!
Colaj Foto 1 – Evoluția unei culturi de grâu semănate la 26.11.2016
Foto 2 și 3 – Cultură de grâu semănată la 23.11.2016 (același soi din foto 1)
Foto 4 și 5 – Evoluția unei culturi de grâu supuse excesului de apă în lunile octombrie și noiembrie 2016
Foto 6 și 7 – Evoluția rapiței supuse excesului de apă în lunile octombrie și noiembrie 2016
Articol publicat in revista Ferma nr. 8 (191) din 1-14 mai 2017
