Erbicidarea este o metodă absolut necesară în controlul populaţiilor de buruieni. Deşi este mai sănătos fără erbicide, nu credem că vom apuca vremurile în care se va putea renunţa la acestea.
Foto 1 – Specie dominantă de buruiană
Efectul nedorit al combaterii chimice a buruienilor
Fiecare erbicid are o anumită specificitate dată de selectivitatea şi spectrul de acţiune caracteristice. Aceasta înseamnă că erbicidele selective nu acţionează conform dorinţelor noastre. Consecinţa este că ele vor combate anumite specii de buruieni iar prin eliminarea competiţiei naturale, vor crea condiţii favorabile de dezvoltare pentru buruienile rezistente la erbicid (foto 1), acestea devenind buruieni dominante.
Foto 2 – Consecvenţa tehnologică şi îmburuienarea
Pentru aceste situaţii mai rămâne asul din mânecă: erbicidarea postemegentă. Însă acest specific al combinaţiei erbicid – parcelă trebuie cunoscut foarte bine, pentru că dacă, în situaţia prezentată în foto 1, buruiana dominantă ar fi fost zămoşiţa, lucrurile ar fi devenit foarte, foarte serioase.
Tehnologia agricolă, pe lângă faptul că este specifică plantei de cultură şi locului, mai trebuie aplicată şi consecvent, an de an. Abaterea de la acest bun obicei este ilustrată în foto 2. În acest an ambele parcele au fost lucrate de aceeaşi fermă. Ele au fost preluate în toamnă de la producători individuali diferiţi, care, în decursul anilor au lucrat cum au putut/ştiut ei.
Foto 3 – Starea specifică a fiecărei parcele
O erbicidare suplimentară este mai ieftină decât pierderea unei culturi
Identificarea buruienilor trebuie făcută cu atenţie, pentru că, în fază timpurie, sunt specii de buruieni care seamănă bine între ele (foto 3). În funcţie de cultură şi, implicit, de erbicidele selective disponibile, eliminarea competiţiei buruienilor poate fi facilă sau dificilă. De exemplu, dacă din porumb cele două specii pot fi uşor eliminate, la floarea-soarelui lucrurile devin mult mai dificile.
Vă mai amintiţi situaţia cu porumbul alb din primăvara anului trecut?
Foto 4 – Specii de buruieni care seamănă între ele
În foto 4 este prezenată comparativ starea actuală a două parcele vecine, despărţite de un drum. În parcela din stânga imaginii anul trecut porumbul a necesitat a fi resemănat. În parcela din dreapta imaginii anul trecut porumbul şi-a revenit. Lucrările suplimentare făcute pentru a reînsămânţa este foarte posibil să fi contribuit la starea de azi a parcelei, care este mult mai curată. Totuşi, anul trecut am fi preferat să rămânem cu porumbul. O erbicidare suplimentară este mai ieftină decât pierderea unei culturi.
Foto 5 – Stres indus de aplicarea erbicidelor
Alegem răul cel mai mic
Deci aplicarea erbicidelor este răul mai mic, răul necesar. Uneori sau frecvent acestea induc un stres şi plantei de cultură (foto 5 stânga, în prim-plan cu zonă neerbicidată din cauza unui obstacol), însă sunt singura variantă de combatere a buruienilor. Interesant este că, la floarea-soarelui de exemplu, plantele din samulastră par mult mai puţin stresate de aplicarea erbicidului (foto 5 dreapta, plantele dintre rânduri, de culoare verde intens). Plantele F1 semănate sunt mai deschise la culoare decât plantele F2 din samulastră.
O situaţie similară am constatat şi în privinţa atacului de răţişoară. Am plivit manual o suprafaţă de 70 mp. Nici o plantă din samulastră nu a fost atacată de răţişoară. Plantele atacate au fost numai din generaţia F1, pe rând.
Foto 6 – Stres cauzat de aplicarea inhibitorilor de creştere
Tot un mic rău necesar este şi aplicarea inhibitorilor de creştere. Aceştia induc modificări în evoluţia plantelor (foto 6). Nu putem afirma dacă este vorba de un stres cu uşoare consecinţe negative asupra producţiei sau de alte modificări. Însă este cert că paguba provocată de căderea lanului este mult mai mare.
Foto 7 – Refacerea unei culturi de rapiţă păşunată de oi
Prevăzut şi neprevăzut în agricultură
De rapiţa păşunată de oi, prezentată în această primăvară, vă mai amintiţi? Deşi părea ceva greu de crezut la starea de atunci (foto 7, medalion stânga), lanul s-a refăcut parţial (foto 7). Totuşi vigoarea plantelor şi fructificarea este mult redusă comparativ cu zona „necontrolată” de oi.
Foto 8 – Starea (la data de 14 mai) a unor soiuri de grâu semănate la 23 februarie
Toamna anului trecut fiind dificilă şi neputând semăna toate soiurile în câmpul de experienţă cu soiuri de cereale păioase, 28 dintre acestea au fost semănate la data de 23 februarie direct în arătură, într-un aliniament comparativ (foto 8). Scopul este acela de a observa, în funcţie de nevoia de vernalizare, capacitatea de a diferenţia spic şi a forma elemente de producţie.
