Ce sunt cu aceste insecte? De unde au venit şi cum putem scăpa de ele, se întrebau, la unison, locuitorii cu casele „invadate”. Răspunsul pe care îl voi da în acest articol nu este unul încurajator. Micuţele ploşniţe vegetale poposite în casele bucureştenilor (şi nu numai), pentru perioada sezonului rece, sunt o specie invazivă, având ca denumire populară ploşniţa marmorată asiatică, iar ca denumire în limba latină Halyomorpha halys. Denumirea în limba engleză a acestei specii este „brown marmorated stink bug” (BMSB).

Dăunător invaziv şi păgubos pentru horticultură
Originară din Asia (China, Japonia, Coreea şi Taiwan), ploşniţa marmorată asiatică ocupă în prezent noi areale importante în SUA, Europa (incluziv România) şi Australia. Este un dăunător foarte periculos, care produce pagube importante în pomicultură, legumicultură, cultura plantelor ornamentale sau culturilor agricole (în special porumb). Insecta are o lungime de 13-18 mm, culoare marmorată, iar în timpul hrănirii înţeapă şi suge sucul celular. În caz că atacul se produce la fructe sau legume, prin înţeparea lor, are loc injectarea unor enzime pentru digestie, ca urmare, fructele putrezesc. În literatura de specialitate se menţionează că prima semnalare a ploşniţei marmorate în SUA a avut loc în anul 2001, dar acest dăunător era prezent încă din anul 1996. Insectele au o capacitate foarte mare de înmulţire şi nu prezintă duşmani naturali în arealele nou invadate, ca urmare această specie invazivă reprezintă o mare ameninţare pentru culturile horticole (George C. Hamilton). Pagube însemnate în SUA s-au înregistrat în livezile de meri din jumătatea estică a ţării, dar şi la culturile de legume. Deşi insectele pot ataca şi culturile agricole, cum ar fi porumbul, cu toate acestea, frunctele se află printre preferatele sale, păpuşoiul fiind atacat doar când nu există alternativă de hrănire în zona în care se află dăunătorul invaziv.
În prezent, în SUA, ploşniţa marmorată asiatică se găseşte în 42 de state, dar şi în două provincii din Canada. În ciuda progreselor cercetărilor privind combaterea chimică şi biologică a acestui dăunător, în condiţiile din SUA, rezultatele obţinute sunt limitate, insectele ocupând noi areale în fiecare an.

Extindere agresivă, posibilităţi limitate de combatere
Ploşniţa marmorată asiatică este prezentă în Europa, unde a fost pentru prima oară semnalată în anul 2004, în Elveţia, la Zurich, deşi insectele au fost văzute încă de la începutul anilor 2000. De atunci, ploşniţele invazive s-au răspândit aproape pe tot continentul, fiind semnalate în anul 2011 în Grecia, în anul 2013 în Franţa şi în nordul Italiei, în anul 2015 în Serbia iar în anul 2016 în Spania. Pe bătrânul continent, dăunătorul a fost înregistrat pe 50 de plante gazdă, din 32 de familii botanice diferite, dar cele mai mari pagube s-au produs în nordul Italiei, în regiunile Emilia-Romagna, Modena şi Bologna, unele dintre cele mai mari producătoare de mere din această ţară şi din UE. În urma cercetărilor efectuate în Europa s-a ajuns la concluzia îngrijorătoare că entomofauna locală (paraziţi şi prădători) atacă acest dăunător într-o proporţie foarte scăzută, practic această specie invazivă nu are duşmani naturali în noile areale în care şi-a făcut apariţia (Tim Haye, CABI, Elveţia).

Un excelent „autostopist”, imposibil de oprit
În ţara noastră, ploşniţa marmorată asiatică a fost pentru prima oară semnalată în anul 2015 de către Laura Macavei, o tânără entomolog pasionată, din Cluj-Napoca. Insectele au fost identificate în Grădina Botanică din Bucureşti. Un an mai târziu, Capitala a fost sub „asediul” acestor ploşniţe invazive, insecta având densităţi ridicate. Ploşniţele au obiceiul să ierneze în construcţii umane, acesta fiind motivul pentru care locuitorii din zonele unde aceste insecte au densităţi mari s-au trezit cu „musafiri nepoftiţi” în case, înainte de sosirea sezonului rece.
Ploşniţa marmorată asiatică este considerată un excelent „autostopist”, găsindu-se în trenuri, avioane sau containere navale, fiind probabil principala cale de pătrundere din Asia în SUA sau Europa. Eu am găsit această ploşniţă în anul 2016, în luna ianuarie, în trenul Regio 3001, de la Bucureşti la Braşov. Folosesc des acest tren, care ajunge în Valea Prahovei, fiind un practicant frecvent al drumeţiilor montane. În urma determinării (confirmată ulterior şi de către entomologul Laura Macavei), exemplarul viu găsit în tren era chiar Halyomorpha halys. Cel mai probabil insecta se adăpostise în tren pentru iernare. Întrebarea este: A fost un caz singular sau s-a întâmplat mai des? Acest lucru înseamnă că există posibilitatea ca insecta să fie şi în alte zone ale ţării, dar încă nu a fost sesizată prezenţa ei (nu a avut densităţi ridicate ca în Bucureşti, de exemplu). În urma discuţiilor avute cu cercetători din Italia (Lara Maistrello de la Università degli Studi di Modena-Reggio Emilia), la Congresul de Entomologie de anul trecut din SUA, aceştia au confirmat faptul că în Peninsulă au fost identificate multe ploşniţe marmorate invazive, în gări sau trenuri.
În SUA, se alocă câteva milioane de dolari, anual, pentru cercetări privind prevenirea şi combaterea atacului ploşniţei marmorate asiatice (Halyomorpha halys), cât şi pentru stoparea extinderii acestui dăunător invaziv, iar zeci de cercetători şi sute de tehnicieni sunt implicaţi în aceste programe. Cu toate acestea nu s-au obţinut decât victorii limitate, iar insecta se extinde spre noi areale în fiecare an. Acest lucru este valabil şi în Europa, unde s-a menţionat în diferite comunicări faptul că insecta se extinde dinspre vestul spre estul continentului.
În concluzie, este foarte posibil să ne fi „pricopsit” cu o nouă „belea” entomologică.

DUŞMANII NATURALI AI HALYOMORPHA HALYS
În SUA sau în Europa de Vest s-au întreprins ample cercetări privind activitatea prădătorilor şi paraziţilor locali împotriva speciei de ploşniţe invazive. Rezultatele cercetărilor au reliefat faptul că specia Anastatus reduwii, un parazitoid general al multor specii de insecte dăunătoare din diferite ordine (Lepidoptera, Hemiptera, Orthoptera, Neuroptera) a avut cea mai mare rată de parazitare a ouălor ploşniţei marmorate, în condiţiile din SUA. Cu toate acestea, nefiind un parazit strict specializat pentru ploşniţe, sunt şanse mici pentru folosirea acestei specii benefice pentru viitoarele programe de combatere biologică a Halyomorpha halys (Paula M. Shrewsbury şi colab.). O altă cercetare, în SUA, a descoperit că viespea parazitoidă Telenomus podisi a parazitat ouăle ploşniţei marmorate, în diverse livezi sau terenuri cultivate cu legume, în zona din estul SUA, dar procentul ouălor parazitate a fost de maxim 10% (James F. Walgenbach şi Emily C. Ogburn).

Articol publicat in revista Ferma nr. 11 (194) (15-30 iunie 2017)