Mă întrebam, vizitând standurile organizate cu această ocazie (prima zi naţională a produselor agroalimentare româneşti) în parcul Herăstrău, cum se face că aproape la toate târgurile de prin Capitală, inclusiv la IndAgra, găseşti cam aceiaşi producători. Unii, e adevărat, cu ştaif. Alţii, cu o blândă acoperire de producători locali (de obicei o cămeşe şi un clop) comercializează orice altceva decât ar putea ei produce. Să nu mai spun că la categoria produs agroalimentar nu intră nicidecum costumele populare, florile şi castroanele, fie ele şi din pământ. Care au beneficiat şi ele de amenajări şi utilităţi gratuite din partea statului. Nu susţin că nu au locul lor în orice târg, dar ar fi bine ca atunci când avem o temă, să încercăm să o respectăm.
Cidrul din mere româneşti este mult mai scump decât cel din mere altoite
E adevărat că sticlele sunt un pic mai mari şi au o etichetă stufoasă. Poate că şi cidrul e mai de calitate, dar nu pot garanta acest fapt. Am înţeles de la producător, Alan Clark (un scoţian căsătorit cu o româncă, ce locuieşte de 16 ani în România), că folosesc mere adunate din gospodăriile oamenilor din zona unde au instalată cidrăria. Adică în judeţul Argeş, localitatea Lereşti. Undeva în zona submontană a judeţului. Alan Clark susţine că produsul lor este 100% din mere, fără alte adaosuri, cum are cidrul făcut industrial.
Chiar şi aşa, aceasta nu prea este una dintre băuturile căutate de români. Şi un preţ acceptabil pe la astfel de târguri cred că ar face bine promovării. E adevărat că scoţianul nu a fost scoţian şi a oferit spre degustare cidru draft. Dar, la urma urmei, e alegerea celor care îl fabrică ce strategie de piaţă îşi stabilesc. Totuşi, sunt convins că folosind o materie primă locală, e nevoie de o încadrare în costuri mai reduse. Chiar şi situarea cidrăriei într-o zonă defavorizată poate fi un argument pentru un produs cel puţin decent ca preţ. Dar, din păcate, realitatea e alta. Preţul de 10 lei/sticlă te îndeamnă să bei trei beri. Din orz românesc, desigur!
„Zumzete din flori” – o ofertă bine marketată
Mierea şi produsele stupinei au fost bine reprezentate la prima ediţie a Zilei Produsului Agroalimentar Românesc. Doi călugări rugau oamenii cu degustare de fagure. Trecătorii păreau speriaţi, întrebau cât costă o bucată de fagure. Călugării au spus că este gratis, aşa că mi-am permis şi eu un popas dulce. Apoi am cumpărat o specialitate care la un alt stand era la preţ dublu. Semn că ortodocşii încă nu au înţeles economia de piaţă!!!
Dar, printre multele încercări de branduire a albinarilor, am zărit un stand numai bun de lăudat – „Zumzete din flori”. Adrian Grigore Lupchian, din Târgu-Ocna, judeţul Bacău, a reuşit să realizeze un spectacol în standul său. Unul al prezentării produselor nu numai prin forma şi diversitatea borcanelor şi a etichetelor, ci mai ales printr-un discurs frumos „altoit”. Am văzut şi site-ul lor şi cred că e un pas înainte în marketingul mierii de albină. Trebuie să recunosc că aici nu am mai întrebat de preţ şi am cumpărat pur şi simplu.
Pe larg despre produsele agroalimentare aflați din revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de TUDOR CALOTESCU
