Runda finală a acestui maraton care și-a focalizat atenția pe îmbunătățirea sustenabilității producției cărnii de porc în UE a avut loc pe 18 ianuarie 2023, scopul acesteia fiind adoptarea unui raport final coerent, care să stea la baza actualizării întregii structuri legislative care guvernează acest sector vital al zootehniei europene.

Cele cinci întruniri derulate în cursul anului 2022 au avut în vizor 3 elemente de analiză esențiale.

1. EVALUAREA SOCIO-ECONOMICĂ

Primul a vizat evaluarea socio-economică a sectorului, pornindu-se de la o analiză amplă a structurii acestuia și a modelelor productive, în contextul noii strategii a politicii agricole europene. Discuțiile au scos la iveală o serie de realități de necontestat cum ar fi polarizarea geografică a producției, dar și o descreștere semnificativă a numărului fermelor de dimensiuni mici.

Din cei 1,4 milioane de producători de carne de porc, 2% concentrează 75% din producția totală a UE, ceea ce demonstrează un trend de specializare a producției în ferme de dimensiuni crescânde și performanțe superioare celor înregistrate în fermele mici. Cele din urmă par să se îndrepte spre producția de carne ecologică, pe care doar o infimă parte dintre consumatori și-o poate permite, mai ales în țările vest europene cu venituri ridicate.

VARIABILITATEA SISTEMELOR DE PRODUCŢIE

Variabilitatea majoră a metodelor și sistemelor de producție, a nivelului de integrare și concentrare este o altă realitate a sectorului, fiind însoțită adesea de problematici conexe protecției mediului și a bunăstării animalelor.

În plus, prevalența veniturilor reduse și a volatilității pieței cărnii de porc va necesita o integrare suplimentară a producției, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Pe de altă parte se admite că sectorul cărnii de porc nu a beneficiat de subvenții directe prin Pilonul I al politicilor agricole comunitare, cu excepția unor plăți compensatorii destinate fermierilor care au decis să implementeze măsuri de bunăstare animală superioare standardelor europene minime, disponibile prin Pilonul II.

ZERO EXPORTURI DIN ROMÂNIA!

Evaluarea sectorului mai constată că peste 20% din producția de carne de porc a Europei este destinată exportului, preponderent către piața asiatică, fapt ce confirmă dependența veniturilor fermierilor de aceste piețe. Evident, nu și a fermierilor români, ale căror exporturi au ajuns la zero după anul 2017, odată cu răspândirea pestei porcine africane pe întreg teritoriul țării, ca efect al lipsei unor măsuri coerente din partea autorităților autohtone.

Pe de altă parte însă, exporturile masive din UE către Asia au creat o dependență față de aceste piețe precum și riscul prăbușirii prețurilor în perioadele în care cererea acestora scade, așa cum a fost și cazul ultimilor doi ani.  

2. TEHNOLOGIILE INOVATIVE ÎN FERMELE DE PORCI

Un alt subiect aprig dezbătut este cel al contribuției sectorului la emisia de gaze cu efect de seră, subliniindu-se necesitatea de identificare a unor tehnologii noi, inovative, de management al dejecțiilor, cum ar fi instalațiile de biogaz, investiții care ar trebui încurajate și subvenționate, întrucât costul acestora este încă exorbitant pentru majoritatea fermelor de dimensiuni mici și mijlocii. Se constată însă că abordarea de metodologii noi de reducere a amprentei de carbon a fermelor necesită și investiții ample la capitolul cercetare – dezvoltare care, bineînțeles, are nevoie de fonduri mult mai substanțiale decât cele alocate până în prezent.

Proiectele de cercetare în sectorul producției cărnii de porc ar trebui să ofere soluții și pentru alte tematici cum ar fi cele legate de:

• sistemele de producție (cazare, genetică, reproducție, eficiența și sustenabilitatea furajării);

• probleme de mediu (reducerea emisiilor de amoniac și a mirosurilor nedorite, dar și utilizarea dejecțiilor ca fertilizanți organici);

• sănătate și bunăstare animală (vaccinuri, rezistență la antimicrobiene, epidemiologice, boli endemice și diagnosticul acestora).

Problema și mai delicată o constituie transferul rezultatelor cercetării/inovării către ferme, cunoscut fiind atât conservatorismul fermierilor, cât și costurile pe care le implică investiția în noi tehnologii.

3. LA BUNĂSTARE ÎNCĂ E LOC DE MAI BINE!

La capitolul bunăstare animală raportul admite că fermele de producție a cărnii de porc au avansat mult în ultima decadă, dar că aceste eforturi nu doar că trebuie continuate, ci și amplificate în toate statele membre, având în vedere existența încă a unor diferențe majore, mai ales în privința dimensiunilor boxelor de fătare și a procedurilor de castrare și scurtare a cozilor la purcei.

Raportul mai recunoaște că standardele de bunăstare europene ar trebui să constituie un barem și în relațiile comerciale cu țările din care UE importă carne și produse din carne de porc, astfel încât fermierul european să nu fie pus în situația de concurență neloială, având în vedere că asigurarea standardelor de bunăstare presupune costuri suplimentare care nu sunt respectate în toate țările terțe exportatoare.

Pe de altă parte, se pune problema creșterii bunăstării pe durata transportului, prin asigurarea unui spațiu suplimentar per animal și limitarea duratei acestuia în interiorul UE, iar controlul respectării acestor elemente reprezintă una dintre verigile slabe ale sistemului.

COSTURI PREA MARI PENTRU CARNEA DE PORC ECOLOGICĂ

Deşi carnea de porc reprezenta în 2021, 49% din consumul de carne în UE, acesta a scăzut treptat în ultimii ani, fapt ce denotă schimbări ale comportamentului alimentar al consumatorului european.

Raportul mai observă că producția ecologică a cărnii de porc în Europa asigură doar 1% din cererea consumatorilor iar costul asociat acestei producții este de până la 10 ori mai mare decât în sistemele de producție consacrate, prețul de vânzare devenind astfel prohibitiv.

Îmbătrânirea accentuată a clasei fermierilor duce la abandonul producției, mai ales acolo unde producția este mixtă (vegetală + animală)!

un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca