Avicultura românească, între realitatea din ferme și campaniile ideologice care ignoră știința!

În ultimii ani, tot mai multe organizații neguvernamentale și grupuri de activiști au lansat campanii împotriva sistemelor moderne de creștere a păsărilor, invocând argumente legate de bunăstarea animalelor.

Deși preocuparea pentru condițiile de creștere este legitimă și necesară într-o societate modernă, tot mai mulți specialiști din domeniul zootehnic atrag atenția asupra unui fenomen îngrijorător: transformarea unor dezbateri tehnice complexe în campanii emoționale care omit contextul științific și economic.

În centrul acestei controverse se află și raportul „The Pecking Order 2024”, document care critică actualul model european de producție a cărnii de pasăre. Potrivit Dr. ing. Leonard Constantin STAFIE, specialist în avicultură, numeroase afirmații din raport ridică semne de întrebare din perspectiva tehnologiei de creștere, a geneticii și a realităților economice din fermele comerciale.

Mai mult decât atât, expertul consideră că astfel de materiale riscă să genereze o imagine distorsionată asupra unui sector care asigură o mare parte din securitatea alimentară a României și care funcționează deja sub unele dintre cele mai stricte reguli de bunăstare animală din lume.

Când emoția înlocuiește expertiza

Una dintre criticile centrale formulate de Leonard Stafie vizează lipsa implicării specialiștilor în elaborarea unor astfel de rapoarte.

„Ca inginer zootehnist care a văzut milioane de pui la viața lui, nu pot să nu salut dorința de mai bine. (…) Însă, când parcurgi documentul filă cu filă, îți dai seama rapid că textul nu a fost scris sau măcar corectat de un specialist în avicultură.”

Potrivit acestuia, multe dintre concluzii sunt construite pe informații scoase din context, pe date istorice care nu mai reflectă nivelul tehnologic actual sau pe traduceri defectuoase ale unor concepte tehnice.

În opinia specialistului, astfel de abordări riscă să creeze panică în rândul consumatorilor și să afecteze imaginea fermierilor care investesc constant în tehnologii moderne și în respectarea normelor europene.

Exemple concrete care ridică semne de întrebare asupra concluziilor raportului

Dincolo de mesajele emoționale și de imaginile care însoțesc astfel de campanii, analiza tehnică a documentului relevă mai multe exemple care, în opinia Dr. ing. Leonard Constantin STAFIE, demonstrează lipsa unei înțelegeri aprofundate a realităților din avicultura modernă.

1. Puiul de 4,2 kilograme la 56 de zile – o imagine care nu mai reflectă realitatea pieței

Unul dintre graficele utilizate în raport prezintă evoluția greutății puilor de carne și sugerează atingerea unei greutăți de aproximativ 4,2 kilograme la vârsta de 56 de zile. Problema este că un astfel de scenariu nu reprezintă modelul actual de producție din fermele comerciale.

Potrivit specialistului, în prezent majoritatea puilor de carne sunt livrați către abator între 35 și 42 de zile, la greutăți cuprinse între 2,1 și 2,6 kilograme. Menținerea lor până la 56 de zile ar însemna costuri suplimentare uriașe cu furajarea și riscuri biologice crescute.

Cu alte cuvinte, raportul critică o situație care, în practică, nu reprezintă standardul economic al industriei moderne.

2. Confuzia dintre „rase” și „hibrizi comerciali”

Pentru un nespecialist diferența poate părea minoră. Pentru un zootehnist și un crescător de păsări însă este una fundamentală.

Raportul utilizează frecvent termenul „rase”, deși producția modernă de carne de pasăre se bazează pe hibrizi comerciali rezultați din programe complexe de ameliorare genetică. Leonard Stafie consideră că o astfel de confuzie terminologică ridică semne de întrebare cu privire la nivelul de expertiză al autorilor.

Este echivalentul situației în care cineva ar analiza industria auto fără să facă diferența dintre un prototip și un model de serie…

3. Afirmația că păsările sunt „selectate genetic pentru a suferi”

Poate cea mai controversată afirmație din raport este ideea că actualele programe genetice produc deliberat animale condamnate la suferință.

Din punctul de vedere al specialistului, această afirmație ignoră însăși logica economică și biologică a industriei.

În realitate, companiile de genetică investesc milioane de euro anual pentru îmbunătățirea sănătății scheletului, a rezistenței cardiovasculare, a viabilității și a eficienței biologice. Un animal bolnav, cu probleme locomotorii severe, reprezintă o pierdere economică pentru fermă și pentru compania de genetică.

4. Ignorarea progresului tehnologic din ultimii 50 de ani

Raportul lasă impresia că fermele industriale funcționează după principii similare celor din urmă cu câteva decenii.

În realitate, spune specialistul în avicultură, avicultura modernă utilizează sisteme computerizate de monitorizare a temperaturii, umidității, ventilației, concentrației gazelor, consumului de apă și furaj, precum și programe controlate de iluminare.

În multe ferme moderne, orice abatere de la parametrii optimi generează alerte automate. Practic, confortul biologic al păsării este monitorizat permanent deoarece influențează direct performanța economică.

5. Contradicția economică a propunerilor formulate

Raportul promovează reducerea densităților și extinderea sistemelor cu creștere lentă fără a analiza efectele economice asupra producției.

Potrivit estimărilor prezentate de specialist, o astfel de transformare ar putea majora costurile de producție cu 30-40%.

Consecința directă ar fi creșterea prețului cărnii pentru consumatori și diminuarea competitivității fermierilor români în raport cu importurile provenite din state care nu aplică aceleași reguli.

Astfel apare un paradox: măsurile promovate în numele bunăstării animalelor pot conduce la creșterea importurilor din zone ale lumii unde standardele sunt mai reduse decât cele europene.

6. Bunăstarea animalelor este deja reglementată strict în Uniunea Europeană

Un alt aspect ignorat frecvent în astfel de campanii este faptul că producătorii europeni operează deja sub unele dintre cele mai severe reguli din lume. Bunăstarea animalelor nu reprezintă un moft sau o obligație impusă din exterior, ci o necesitate economică pentru orice fermă performantă.

Densitatea maximă, programele de lumină și întuneric, calitatea așternutului, concentrația gazelor și parametrii de microclimat sunt monitorizați și controlați prin legislație europeană.

Prin urmare, imaginea unei industrii lipsite de reguli și preocupări pentru bunăstarea animalelor nu corespunde cadrului normativ în care funcționează fermele din România.

„Bunăstarea animalelor nu este un slogan, ci o condiție de producție. Un animal stresat sau traumatizat nu va produce niciodată carne sau ouă.” – Leonard Stafie

Din acest motiv, fermierii au interesul direct de a asigura condiții optime de microclimat, hrană, apă și management tehnologic.

România are una dintre cele mai bine dezvoltate industrii avicole din Europa Centrală și de Est, ocupând un loc respectabil în UE

Atacurile asupra fermelor au și efecte economice

Dincolo de dezbaterea privind bunăstarea animalelor, miza este una economică.

Industria avicolă românească este una dintre puținele ramuri agricole care și-au consolidat competitivitatea la nivel european și care reușesc să asigure o mare parte din necesarul intern de consum. Orice campanie care induce neîncredere în produsele autohtone poate avea efecte directe asupra fermierilor, procesatorilor și angajaților din sector.

Leonard Constantin Stafie atrage atenția că imaginea negativă creată în jurul producției interne poate favoriza indirect importurile din state care nu respectă standardele europene.

„Campaniile care denigrează producția internă sub pretextul bunăstării nu fac altceva decât să netezească calea importurilor de calitate îndoielnică.”