Creșterea accelerată a prețurilor la îngrășămintele pe bază de azot pune presiune uriașă pe agricultura europeană și mondială. În timp ce costurile de producție cresc de la o lună la alta, prețurile obținute de fermieri pentru cereale rămân relativ scăzute.
În acest context, tot mai mulți producători agricoli iau în calcul reducerea dozelor de azot sau chiar eliminarea celei de-a treia fertilizări la grâul de toamnă.
Însă economiile făcute acum se pot transforma rapid în pierderi semnificative la recoltă.
Fermierii, prinși între costuri record și prețuri mici la cereale
Situația actuală de pe piața agricolă este una paradoxală. Pe de o parte, prețurile la îngrășăminte azotate au crescut dramatic în ultimii ani, influențate de criza energetică, de tensiunile geopolitice și de costurile ridicate ale gazelor naturale – principală materie primă utilizată în producția de amoniac și uree.
Pe de altă parte, prețurile cerealelor nu au urmat aceeași tendință ascendentă, ceea ce reduce considerabil marjele de profit ale fermierilor.
În fața acestei presiuni economice, mulți agricultori analizează posibilitatea reducerii fertilizării, în special a celei de-a treia aplicări de azot, considerată deseori „ajustabilă”. Însă specialiștii avertizează că o astfel de decizie poate afecta direct atât producția, cât și calitatea recoltei.
Ce arată studiile: reducerea azotului scade producția și calitatea
Potrivit unor analize realizate de producătorul de îngrășăminte Yara International, pe baza a 118 teste de câmp efectuate la grâu de toamnă în perioada 2010–2019, reducerea fertilizării cu azot generează pierderi economice clare.
În cadrul testelor, fermierii au aplicat în medie 177 kg de azot/ha, conform recomandărilor tehnologice actuale. Atunci când cantitatea de azot a fost redusă cu 20%, rezultatele au indicat:
- o scădere medie a producției de aproximativ 470 kg/ha
- o reducere a conținutului de proteină cu circa 0,5%
- diminuarea valorii comerciale a grâului
Aceste efecte sunt extrem de importante, mai ales pentru fermierii care livrează grâu panificabil, unde conținutul de proteină influențează direct prețul final.
Economiile la îngrășăminte pot aduce pierderi mai mari
La prima vedere, reducerea fertilizării pare o soluție logică pentru diminuarea cheltuielilor. Totuși, calculele economice arată contrariul.
Dacă luăm ca exemplu un preț al grâului de 18 euro/dt și un cost al azotatului de amoniu cu calciu de 47 euro/dt, pierderile generate de reducerea producției depășesc economiile realizate prin utilizarea unei cantități mai mici de îngrășământ.
Mai mult decât atât, aceste calcule nici măcar nu includ eventualele penalizări de preț pentru grâul cu un conținut mai mic de proteină sau cu parametri de panificație inferiori.
În practică, fermierul riscă să obțină: producții mai mici și de o calitate inferioară, costuri fixe mai mari raportate la tona de cereale produsă și, la final, profitabilitate redusă pe hectar.
Efectele pe termen lung pot fi și mai grave
Reducerea fertilizării nu afectează doar recolta din anul curent. În multe state europene, cantitatea maximă de azot permisă este calculată inclusiv pe baza producțiilor istorice ale fermei.
Astfel, dacă fermierul obține recolte mai mici timp de unul sau doi ani consecutivi, aceste rezultate vor influența negativ limitele de fertilizare permise în viitor. Practic, capacitatea fermei de a produce la potențial maxim poate fi afectată pe termen lung.
Acest efect este dificil de cuantificat imediat, dar poate avea consecințe economice serioase în următorii ani agricoli.
Ureea continuă să se scumpească
În ultimele luni, piața îngrășămintelor azotate a traversat o perioadă de volatilitate accentuată. Problemele logistice și lipsurile temporare din primăvară s-au diminuat, însă accesibilitatea economică a îngrășămintelor rămâne o problemă majoră pentru majoritatea fermierilor.
În timp ce prețurile la azotat de amoniu, nitrocalcar sau RSM (UAN – soluție de azot și amoniu) s-au stabilizat parțial, ureea continuă să înregistreze creșteri importante.
Comparativ cu perioada anterioară izbucnirii conflictelor din Orientul Mijlociu, prețurile la uree au crescut cu aproape 40%.
În plus, ureea era deja semnificativ mai scumpă încă din februarie, comparativ cu finalul anului precedent.
Această evoluție este extrem de importantă deoarece ureea reprezintă cel mai utilizat îngrășământ azotat la nivel mondial. Orice dezechilibru major în piața ureei poate avea efecte directe asupra producției agricole globale și implicit asupra prețurilor alimentelor.
Rolul gazelor naturale în criza îngrășămintelor
Principalul motiv al scumpirilor îl reprezintă costurile ridicate ale gazelor naturale. Producția de amoniac și uree consumă cantități uriașe de gaz, iar orice perturbare a pieței energetice se transmite imediat în prețul îngrășămintelor.
În plus, tensiunile geopolitice și conflictele din regiunile importante pentru extracția gazelor naturale și producția de uree au accentuat instabilitatea pieței.
Astfel, agricultorii se confruntă cu o situație dificilă: costurile de producție cresc, accesul la inputuri devine mai dificil și riscurile comerciale sunt tot mai mari.
Diferențele regionale influențează puternic prețurile
Specialiștii din piață subliniază că prețurile medii ascund diferențe importante între regiuni și distribuitori. În funcție de zonă, infrastructură, volume comandate și momentul achiziției, diferențele de preț pot fi semnificative.
De regulă fermele mari obțin prețuri mai bune datorită volumelor iar anumite regiuni beneficiază de costuri logistice mai mici. În plus, negocierile directe cu distribuitorii pot reduce costurile finale.
În aceste condiții, strategia de achiziție devine aproape la fel de importantă precum strategia de fertilizare.
Merită sau nu să reduci fertilizarea?
Din punct de vedere strict economic, reducerea generală a fertilizării cu azot nu pare o soluție eficientă pe termen lung. Deși cheltuiala imediată scade, pierderile de producție și calitate pot depăși rapid economiile realizate.
Specialiștii recomandă în schimb:
- optimizarea fertilizării pe baza analizelor de sol;
- utilizarea tehnologiilor de agricultură de precizie;
- aplicarea fracționată a azotului;
- alegerea unor forme de azot cu eficiență mai mare;
- monitorizarea atentă a culturilor și a condițiilor climatice.
Într-un context agricol tot mai volatil, eficiența utilizării fiecărui kilogram de azot devine esențială pentru supraviețuirea economică a fermelor.
