Reducerea suprafeţelor cultivate cu porumb şi orientarea fermierilor către alte culturi creează o nouă provocare în agricultura românească: presiunea tot mai mare asupra rotaţiei culturilor.

Specialiştii atrag atenţia că rotaţiile scurte, determinate de schimbările din structura culturilor, pot duce la acumularea unor patogeni periculoşi în sol şi la apariţia unor probleme fitosanitare tot mai greu de controlat.

Potrivit lui Daniel Grosz, director zonal Divizia Crop Science a companiei Bayer, extinderea culturilor precum rapiţa şi floarea-soarelui, pe fondul reducerii suprafeţelor cu porumb, creează condiţiile pentru apariţia unor boli comune care pot afecta grav producţiile. „Presiunea devine foarte mare, mai ales când vorbim de boli precum alternaria sau sclerotinia”, avertizează specialistul.

Sclerotinia, unul dintre cele mai mari pericole din rotaţiile scurte

Una dintre cele mai problematice boli în aceste condiţii este sclerotinia, un patogen care poate rămâne în sol sub formă de scleroţi şi poate afecta culturile sensibile timp de mai mulţi ani. Pentru a limita riscul, rotaţia culturilor este esenţială.

„În mod ideal, culturile sensibile la sclerotinia ar trebui să revină pe aceeaşi parcelă abia după patru sau chiar cinci ani. Dacă această regulă nu este respectată, presiunea patogenului creşte semnificativ. Riscăm să acumulăm o cantitate foarte mare de scleroţi în sol”, explică Daniel Grosz. Consecinţele nu se văd neapărat imediat, dar în timp pot duce la plafonarea producţiilor şi la dificultăţi majore în controlul bolilor.

Lecţia venită din Europa de Vest

Potrivit specialistului Bayer, situaţii similare au fost deja observate în agricultura din Europa de Vest, unde suprafeţele cultivate cu rapiţă au început să scadă în anumite regiuni tocmai din cauza presiunii bolilor apărute în urma rotaţiilor scurte. Această experienţă reprezintă un avertisment important pentru fermierii din România, mai ales în contextul schimbărilor climatice şi al presiunii economice care determină modificări rapide în structura culturilor.

Reducerea suprafeţelor cu porumb schimbă structura culturilor

În ultimii ani, porumbul a început să piardă teren în anumite regiuni ale ţării, în special în zonele afectate puternic de secetă şi arşiţă. Sudul, vestul şi estul României sunt regiunile care au suferit cel mai mult din cauza condiţiilor climatice extreme, ceea ce îi determină pe fermieri să îşi regândească planul de culturi.

Citeşte şi:
COSMIN BĂCANU a scos de tot culturile prăşitoare din rotaţie!

„Porumbul este clar într-o tendinţă de reducere. Sunt zone, de exemplu în vestul României, unde se estimează chiar o scădere de până la 40% a suprafeţelor. În sud, la porumbul neirigat, reducerea este estimată la 20-25%”, ne-a declarat Daniel Grosz. Suprafeţele eliberate de porumb sunt redistribuite către alte culturi. O parte dintre ele se regăsesc în creşterea suprafeţelor cu cereale păioase, dar şi în extinderea culturilor de rapiţă şi, în anumite zone, de floarea-soarelui.

Regiunile unde porumbul rămâne stabil

Există însă şi zone în care porumbul îşi păstrează relativ stabil ponderea în structura culturilor. În centrul ţării şi în nord-vest, condiţiile climatice sunt diferite, iar fermierii au reuşit să obţină producţii mai bune. În plus, structura fermelor influenţează deciziile privind culturile. În aceste regiuni predomină fermele mai mici, de tip familial, care tind să păstreze schemele tradiţionale de rotaţie şi sunt mai puţin dispuse să facă schimbări majore în planul de culturi.

„În centrul ţării şi în nord-vest nu vedem reduceri atât de mari, pentru că fermierii au avut totuşi producţii mai bune la porumb şi, în plus, natura fermelor este diferită, fiind multe ferme de familie care nu schimbă foarte mult structura culturilor”, explică reprezentantul Bayer.

Genetică tolerantă şi protecţie mai intensă a culturilor

În condiţiile în care rotaţiile scurte devin tot mai frecvente, fermierii sunt nevoiţi să adopte măsuri tehnologice suplimentare pentru a-şi proteja culturile. Una dintre recomandările specialiştilor este utilizarea hibrizilor de rapiţă care au toleranţă la sclerotinia. Companiile de ameliorare genetică au început deja să dezvolte astfel de soluţii.

„Când vorbim de sclerotinia la rapiţă, recomandarea este clar să se meargă pe hibrizi cu toleranţă la această boală. De exemplu, există hibrizi precum Immortal sau Excited, care oferă acest tip de toleranţă”, precizează Daniel Grosz. Pe lângă alegerea geneticii potrivite, spune el, şi programele de protecţie trebuie adaptate. În situaţiile în care rotaţia culturilor este scurtă, controlul bolilor devine mult mai complex şi necesită un număr mai mare de tratamente.

„În rotaţiile scurte discutăm de minimum trei tratamente fungicide pentru a ţine planta sub control şi pentru a preveni infecţiile cu sclerotinia, astfel încât patogenul să nu ajungă să formeze scleroţi care rămân în sol”, spune reprezentantul Bayer. În aceste condiţii, tehnologia de cultură devine tot mai sofisticată, iar planul de protecţie trebuie gândit mult mai atent pentru a menţine sănătatea culturilor şi productivitatea fermelor pe termen lung.