Pentru Gabriel Stuparu, fermier din Cipău, judeţul Mureş, campania de semănat din această primăvară nu va începe cu entuziasm, ci cu o mare provocare: închiderea unui sezon anterior care, practic, nu s-a încheiat nici acum.

O parte semnificativă din suprafaţa cultivată cu porumb anul trecut a rămas nerecoltată, iar presiunea timpului se suprapune peste nevoia urgentă de a pregăti terenul pentru noile culturi. „Cea mai mare provocare este să reuşim să terminăm recoltatul din 2025 şi, în acelaşi timp, să pregătim terenul pentru 2026”, spune fermierul, descriind o situaţie care nu este singulară în zonă.

Mulţi agricultori din judeţul Mureş se confruntă cu aceeaşi realitate: campania trecută s-a prelungit dincolo de limitele fireşti, iar planurile pentru primăvară sunt condiţionate de vreme şi de umiditatea din câmp.

Porumbul pierde teren

În aceste condiţii, structura culturilor pentru primăvara aceasta suferă modificări importante. Porumbul, cultură de bază în exploataţia lui Gabriel Stuparu, va ocupa o suprafaţă mai mică faţă de anul trecut. Dacă în sezonul precedent au fost cultivate aproximativ 150 de hectare, în această primăvară suprafaţa va coborî la puţin peste 100 de hectare.

Reducerea este semnificativă, de aproximativ 40-45 de hectare, adică în jur de 30% din suprafaţa anterioară. Decizia vine în contextul unui an dificil pentru această cultură, marcat de ploi frecvente, umidităţi ridicate şi, mai ales, de preţuri extrem de scăzute la valorificare.

Din cele aproximativ 150 de hectare cultivate, doar în jur de 70 au fost recoltate până acum. Restul, aproximativ 80 de hectare, au rămas în câmp, deşi în fermă există două combine pregătite de lucru. Umiditatea boabelor se menţine la 18-19%, iar lipsa unor perioade lungi de soare şi vânt a întârziat finalizarea lucrărilor.

Floarea-soarelui, cultura pe care se mizează

În contrapondere, floarea-soarelui câştigă teren. Dacă anul trecut a ocupat circa 120 de hectare, în această primăvară suprafaţa ar putea ajunge la aproximativ 150 de hectare. Practic, ceea ce se reduce la porumb se transferă, aproape integral, către floarea-soarelui.

Motivul este unul clar: cultura a oferit rezultate mai bune atât din punct de vedere productiv, cât şi financiar. „Într-o zonă colinară, cum este la noi, unde producţiile sunt puternic influenţate de condiţiile meteo şi de tipul de sol, floarea-soarelui s-a comportat stabil, iar preţul obţinut a contribuit la compensarea pierderilor generate de porumb. Pentru Gabriel, această ajustare nu este doar o opţiune, ci o măsură de echilibrare economică într-un context de piaţă imprevizibil.

Presiunea financiară şi vânzările la limită

Recolta de porumb valorificată până acum a fost vândută aproape exclusiv pentru a acoperi cheltuielile urgente – leasing-uri, rate bancare, salarii, motorină. Preţurile au variat între 65 şi 67 de bani pe kilogram, iar în câteva situaţii s-a reuşit obţinerea a 70 de bani, prin cumularea unor cantităţi mai mari împreună cu alţi fermieri.

Citeşte şi:
COSMIN BĂCANU a scos de tot culturile prăşitoare din rotaţie!

Chiar şi la acest nivel, însă, marja a fost extrem de redusă. „Am vândut strict cât să-mi acopăr cheltuielile”, explică mureşeanul, care recunoaşte că a fost nevoit să ajungă la înţelegeri cu furnizorii pentru a evita penalizările, în condiţiile în care o parte din producţie este încă nerecoltată. Pentru campania de primăvară, acest context înseamnă prudenţă maximă la investiţii şi o planificare atentă a fiecărei lucrări.

Lucrările solului, între necesitate şi conservarea apei

O altă provocare majoră pentru Gabriel Stuparu este pregătirea terenului. În mod ideal, o parte dintre lucrări ar fi trebuit efectuate încă din toamnă, astfel încât solul să beneficieze de îngheţ-dezgheţ, proces care contribuie la structurarea naturală şi la acumularea apei în profil.

„Fermierii care au dispus de uscătoare au avut avantajul de a putea recolta mai devreme şi de a efectua arăturile de toamnă. În cazul celor care nu au avut această posibilitate, lucrările se mută acum în primăvară, cu riscul pierderii unei părţi din apa acumulată în sol prin întoarcerea brazdei”, a ţinut să menţioneze administratorul societăţii David Agro Invest.

La Cipău, soluţia va fi una mixtă. Aproximativ jumătate din suprafaţă va fi arată, iar cealaltă jumătate va fi lucrată cu scarificatorul sau cu alte utilaje de afânare, pentru a limita pierderile de apă. Decizia este adaptată specificului solurilor din zonă, predominant mai grele, unde tehnologiile conservative nu sunt întotdeauna uşor de aplicat.