În pofida condiţiilor climatice departe de a fi perfecte din acest an, rapiţa a performat cel mai bine în ferma lui Ronny Trapletti, italianul îndrăgostit de România și care lucrează 1.000 de hectare în judeţul Arad.

Despre rapiţă se ştie că te poate scoate din necaz, dar tot ea te poate băga în faliment, generând pierderi pe care cu greu le mai poţi recupera. Iar asta denotă, pe de o parte, potenţialul mare de câştig într-un an bun sau, dimpotrivă, riscurile pe care le comportă această cultură pretenţioasă la factorii climatici, cu sensibilitate la secetă şi la ger sau la presiunea bolilor.

În condiţii normale, totuşi, rapiţa poate fi o verigă-cheie în rotaţia culturilor, aducând beneficii nu doar economice, ci şi agronomice. Prin rădăcina sa pivotantă, contribuie la îmbunătăţirea structurii solului şi la mobilizarea nutrienţilor din adâncime. În plus, masa vegetală rămasă după recoltare asigură un aport suplimentar de materie organică.

Semănată în minim-till, rapiţa i-a depăşit aşteptările

În sezonul agricol 2024-2025, Ronny a alocat rapiţei 330 de hectare. A intrat la recoltat pe final de iunie şi în mai puţin de zece zile a eliberat întreaga suprafaţă. Rezultatele au fost peste aşteptări: o medie generală de 3,8 tone la hectar, cu vârfuri de producţie şi de 6 tone pe anumite parcele. Şi, foarte important de reţinut, cultura a fost înfiinţată în sistem minimum-tillage. Adică, mai întâi a făcut o dezmiriştire cu discul, după care a trecut cu un gruber şi apoi a semănat.

Pe lângă reducerea costurilor operaţionale, această tehnologie l-a ajutat să păstreze umiditatea solului, în condiţiile în care seceta s-a instalat încă din toamnă, iar lipsa precipitaţiilor a constituit un factor limitativ pe tot parcursul vegetaţiei. Practic, solul a avut suficientă apă pentru a susţine răsărirea şi primele faze de dezvoltare ale rapiţei.

Când natura loveşte, tehnologia răspunde

„Sincer, nu mă aşteptam la asemenea producţii, după câte am avut de pătimit în acest an agricol – cu îngheţ în luna aprilie, urmat de o presiune foarte mare de insecte, care a afectat cultura de rapiţă, şi nu numai. De asemenea, lipsa precipitaţiilor s-a simţit foarte mult la noi în zonă. Am pornit cu un deficit hidric încă din toamnă şi pe parcurs seceta s-a accentuat tot mai mult. De zece ani de când fac agricultură aici, nu am întâlnit o secetă atât de pronunţată”, a constatat italianul.

Pe lângă tratamentele menite să ţină sub control dăunătorii, dar şi pentru a sprijini plantele după episodul de îngheţ din aprilie, Ronny Trapletti a aplicat şi un regulator de creştere. Scopul a fost dublu: să stimuleze o ramificare mai bună la bază şi să reducă riscul de cădere, mai ales în condiţii de vegetaţie dezechilibrată.

Densitatea a făcut diferenţa

În cultură a avut doar doi hibrizi de rapiţă: Kombia de la MAS Seeds (fostul Maïsadour Semences), respectiv Excited de la Dekalb. Diferenţe mari de producţie nu s-au înregistrat, însă genetica franceză s-a dovedit a fi parcă ceva mai stabilă per ansamblu, oferind o uniformitate mai bună şi o toleranţă superioară la stresul hidric, după cum avea să constate fermierul de 42 de ani.

Recordul său personal la rapiţă este o medie de 5 tone obţinută în urmă cu trei ani. Anul trecut, în schimb, a fost unul destul de slab pentru această cultură. A încheiat cu o medie de 3 tone şi ceva. Condiţiile au fost oarecum asemănătoare, cu perioade de îngheţ târziu, dar în acest sezon a umblat puţin la densităţi. În sensul că a adoptat o normă la semănat mai ridicată pentru că s-a gândit că dacă vine din nou gerul, măcar să găsească plantele bine ramificate şi cu o desime bună. A rămas în final cu circa 55 de plante răsărite pe metrul pătrat, ceea ce a contribuit decisiv la o productivitate foarte bună în condiţiile date.

Presiunea dăunătorilor a încărcat costurile pe hectar

Din cauza presiunii dăunătorilor, Ronny a fost nevoit să facă un tratament în plus anul acesta la rapiţă. Dar chiar şi aşa, cu greu a reuşit să combată insectele din cultură. Deşi foloseşte substanţe consacrate pentru protecţia plantelor. „Singura soluţie a fost să măresc doza de aplicare. E adevărat că reglementările europene ne obligă să folosim substanţe mai prietenoase cu mediul şi probabil aceasta este una din cauzele eficienţei scăzute în ceea ce priveşte combaterea dăunătorilor, pentru că intervine rezistenţa. Dar nu-mi pot permite să cheltui 80 sau 100 de lei pe hectar pentru un insecticid care să nu aibă efect”, argumentează pe bună dreptate acesta.

Cele mai mari bătăi de cap le-a avut cu Ceutorhynchus la rapiţă, respectiv cu afidele la cultura de grâu. Faţă de un an obişnuit, costurile la hectar au crescut cu 200 de lei tocmai din cauza presiunii insectelor. Altfel, în condiţii normale, cheltuielile nu ar fi depăşit 4.500 de lei pe hectar.

O nouă strategie de semănat

Pentru sezonul viitor şi-a propus să schimbe puţin tehnica de semănat. Astfel, dacă îi vor permite condiţiile, ar urma să folosească o semănătoare de precizie a producătorului italian MaterMacc, care pune sămânţa în pământ și, în acelaşi timp, aplică şi îngrăşământ.

„Semănătoarea are 12 secţii de semănat, iar distanţa dintre ele este reglabilă hidraulic. Asta înseamnă că pot semăna de la 37,5 cm până la 75 cm distanţa între rânduri, ceea ce îmi asigură o flexibilitate mult mai mare. Această semănătoare are o precizie de 98%. Am testat-o deja la rapiţă în diferite configuraţii de semănat, la 37,5 cm, la 45 cm şi la 50 cm distanţa dintre rânduri, iar cele mai bune rezultate au fost la 45 cm”, ne-a explicat Ronny Trapletti.

FĂRĂ DEPOZITARE, FĂRĂ RISCURI INUTILE

O parte din producţia de rapiţă a contractat-o încă din luna ianuarie, când preţul unei tone era de 2.300 lei. Restul a vândut la recoltare cu 2.320 de lei/tonă. În general nu este interesat să ţină producţia pe stoc pentru că, spune el, nu prea merită efortul.

„E o mare volatilitate în piaţă. Din această cauză nici nu am spaţii de depozitare. Prefer să vând totul direct din câmp. Fără să mai cheltui bani cu transportul în fermă, fără să-mi asum alte riscuri. Efortul ar fi prea mare pentru o diferenţă de preţ nesemnificativă. Eu când termin de recoltat mă gândesc deja la pregătirea patului germinativ pentru cultura următoare. Nu am timp de speculat. Eu sunt fermier, nu un comerciant de cereale!”, a ţinut să precizeze Ronny.