Agricultura modernă este astăzi mai mult decât o îndeletnicire tradițională sau un mod de viață. Este, în esență, o industrie intensivă în capital, guvernată de dinamici economice complexe și de o presiune constantă pentru eficiență.
Presiunea competitivității și adaptării
Fermierii se regăsesc tot mai des într-o cursă continuă: pentru supraviețuire economică, pentru competitivitate și pentru adaptare la un cadru politic și legislativ în permanentă schimbare.
Investițiile necesare în agricultură, o sabie cu două tăișuri
Pentru a-și menține afacerile viabile, agricultorii sunt nevoiți să investească în tehnologie, în clădiri, în echipamente și în teren. Dar aceste investiții, deși necesare, sunt rareori pe deplin rentabile pe termen lung, mai ales în contextul unei agriculturi unde condițiile de piață sunt instabile, iar politicile agricole se schimbă de la un ciclu la altul.
A apărut astfel un fenomen tot mai vizibil: o adevărată „roată a hamsterului” în care se învârt fermele. Investițiile devin tot mai scumpe, dar randamentele sunt afectate de volatilitatea prețurilor, de reglementări tot mai stricte și de concurența globală.
CITEȘTE ȘI: Toți se ”pricep” la agricultură, dar puțini respectă fermierul!
Povara capitalului și incertitudinea decizională
Un aspect esențial este gradul ridicat de îndatorare necesar pentru susținerea acestor investiții. Agricultura este una dintre industriile cu cea mai mare intensitate a capitalului. Costul pe loc de muncă în acest sector depășește cu mult alte domenii economice, reflectând dependența masivă de echipamente și infrastructuri costisitoare.
În același timp, fermierii se confruntă cu scăderea rentabilității și cu o capacitate tot mai redusă de a planifica pe termen lung, ceea ce sporește riscul oricărei investiții.
Paradoxul investiției fără siguranță
Această realitate conduce la un paradox: în ciuda capitalului injectat în ferme, gradul de incertitudine nu scade, ci crește. Iar pentru fermieri, acest lucru se traduce nu doar prin presiuni economice, ci și printr-o povară psihologică deloc de neglijat.
Sunt nevoiți să ia decizii importante în condiții incerte, să facă împrumuturi mari și să mizeze pe o stabilitate care, de multe ori, lipsește.
Un cerc vicios și lipsa de viziune politică
Pe termen lung, o astfel de dinamică poate deveni nesustenabilă. Investițiile, oricât de mari ar fi, nu pot compensa permanent lipsa unor politici agricole coerente și previzibile.
Mai mult, capitalul este blocat în active fixe care nu întotdeauna contribuie la creșterea productivității. Astfel, fermierii se văd prinși într-un cerc vicios: pentru a rămâne pe linia de plutire, trebuie să investească, dar fiecare investiție aduce și mai multă presiune și incertitudine.
Nevoia de stabilitate și reformă
Din păcate, pare că această realitate este înțeleasă doar de actorii din agricultură, nu și de cei care creează cadrul politic și economic în care ea funcționează. Fermierii nu cer privilegii, ci doar condiții stabile și previzibile pentru a putea construi agricultura viitorului.
O schimbare de paradigmă este esențială!
Pentru ca agricultura să rămână o activitate viabilă – nu doar pentru marii investitori, ci și pentru fermele familiale – trebuie regândite mecanismele prin care se susțin investițiile și se gestionează riscurile.
Altfel, roata va continua să se învârtă. Dar nu toți fermierii vor putea ține pasul cu ea…
Editorial publicat în Revista Ferma, ediția iulie 2025
NICOLETA DRAGOMIR, Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
