
Practicile agricole care combină o acoperire continuă „vie şi verde” (culturi de acoperire/cover crops) cu o minimă perturbare a solului imită îndeaproape sistemele naturale și restabilesc funcționalitatea ecosistemului. Un strat gros de reziduuri vegetale la suprafață protejează solul de impactul picăturilor de ploaie, reduce încălzirea/răcirea stratului superficial și conservă umiditatea. În acelaşi timp, rădăcinile vii măresc micro-canalele (capilaritatea din sol) pentru o infiltrare sporită a apei, ceea ce, împreună cu materia organică, creşte permeabilitatea și capacitatea de reținere a apei, îmbunătăţind structura solului.
Cover crops uşurează conversia la sistemul no-till
Numeroase studii au observat o scădere a randamentului cu minim 5-10% în primii 7-9 ani după trecerea de la sistemul convenţional, cu arătură, la sistemul de semănat direct (no-till), îndeosebi la porumb, cultură care necesită mai mulţi nutrienţi (în special azot) şi care răspunde mai bine la arătură.
Această perioadă relativ mare de conversie este necesară pentru a îmbunătăți sănătatea solului prin readucerea în echilibru a organismelor/faunei din sol și prin creşterea nivelului de materie organică din sol.
Cel puțin 8 beneficii pentru ecosistem şi fermieri
Practicile agricole regenerative, cum sunt și culturile de acoperire, pot genera un potențial de randament și profituri notabile. Iată doar câteva dintre beneficiile utilizării culturilor de acoperire în sistemul no-till:
- Îmbunătățirea sănătății solului – culturile de acoperire au un aport substanţial de materie organică în sol, îi îmbunătățesc structura și cresc capacitatea de infiltrare şi de retenție a apei.
- Reducerea compactării şi refacerea structurii solului datorită sistemului radicular puternic al culturilor de acoperire (lucernă, muștar, ridiche).
- Reducerea eroziunii solului – sistemul radicular al plantelor care alcătuiesc covorul vegetal contribuie la refacerea structurii solului, reducând semnificativ eroziunea superficială și pierderile de apă şi de nutrienţi.
- Creșterea biodiversității – culturile de acoperire oferă habitatul optim și surse de hrană pentru diverse microorganisme din sol, insecte și animale sălbatice, contribuind la un ecosistem mai divers.
- Crește sechestrarea carbonului, contribuind la atenuarea schimbărilor climatice.
- Ciclul nutrienților – culturile de acoperire ajută la „reciclarea” şi conversia nutrienților din sol, făcându-i mai disponibili pentru culturi și reducând nevoia de îngrășăminte sintetice. De asemenea, leguminoasele (trifoi, mazăre de câmp, mazăre, măzăriche, etc.) fixează azotul din aer în micii noduli de la nivelul rădăcinilor, sporind astfel rezerva de azot din sol.
- Combaterea naturală a buruienilor – unele culturi de acoperire – hrişca (vara), trifoiul şi mazărea (primăvara) – „sufocă” buruienile, contribuind astfel la reducerea necesarului de erbicide.
- Economii importante pentru fermieri – prin aportul suplimentar de nutrienţi şi prin efectele benefice aduse sănătăţii solului, culturile de acoperire reduc costurile de producţie (îngrășăminte şi pesticide) şi conduc la o profitabilitate crescută pentru fermieri.

Sfaturi pentru o utilizare corectă a culturilor de acoperire
La alegerea culturii de acoperire potrivită pentru cultura comercială trebuie să luați în considerare factori precum controlul buruienilor, compatibilitatea cu culturile de bază, impactul asupra temperaturilor solului și raportul carbon-azot.
- Dacă nu sunteţi siguri de efectele pe care o cultură de acoperire le-ar putea avea, faceți un test comparativ într-o parcelă de probă înainte de a semăna o suprafaţă mai mare.
- Folosiţi ferestrele optime pentru semănat, astfel încât răsărirea culturii de acoperire să fie uniformă.
- În cazul în care cultura de acoperire nu este distrusă de îngheţ, tăiați-o sau culcaţi-o prin tăvălugire în primăvară sau cu aproximativ 1-2 săptămâni înainte de a semăna cultura comercială. Pentru majoritatea culturilor de acoperire, înflorirea indică cel mai bun moment de tăiere pentru a capta „maximul” de nutrienți și a adăuga o cantitate mare de materie organică în sol.
- Includerea în rotație atât a culturilor de acoperire de vară, cât și de iarnă, pe termen scurt (5-6 săptămâni) și folosirea unor specii diferite în diverse amestecuri cresc biodiversitatea sistemului microbian al solului.
- În cazul fermelor mixte, păşunatul poate fi una dintre cele mai bune soluţii pentru a uşura semănatul culturii de bază, dar şi pentru o valorificare superioară a culturilor de acoperire.
Citeşte şi: Ce trebuie să facă fermierii care au culturi compromise de grindină!
Atenție la alegerea speciilor de cultură!
Nu toate culturile de acoperire sunt potrivite pentru fiecare fermă şi cultură comercială. Luaţi în considerare: ciclul de viață și perioada de înflorire, înălțimea culturii, rezistența la frig, compatibilitatea cu alte culturi şi uşurinţa distrugerii culturii de acoperire, astfel încât aceasta să nu se transforme într-o buruiană dăunătoare.
Principalul contra-argument al utilizării culturilor de acoperire este faptul că acestea ar putea epuiza rezerva de apă din sol, atât de necesară viitoarei culturi comerciale. Dar cu siguranţă beneficiile aduse sănătăţii solului de către culturile de acoperire compensează cu mult consumul acestora de apă din sol.

PROBLEME DE EVITAT:
- Unele culturi de acoperire pot bloca azotul, deci plantați culturi de acoperire complementare culturilor comerciale.
- Unele culturi de acoperire pot fi o bună gazdă pentru boli sau dăunători.
Funcţionalitatea solului depinde de biodiversitate
Arătura este un factor perturbator constant, iar biodiversitatea din sol scade pe măsură ce se înteţeşte prelucrarea mecanică a terenului. Prin îmbunătățirea funcționalității ecosistemului, fermierii pot crește eficiența utilizării nutrienților cu azot şi fosfor și pot reduce, de asemenea, pierderile de nutrienţi prin levigare.
Funcționalitatea ecosistemului scade pe măsură ce conținutul de carbon din sol se diminuează, deoarece carbonul este hrana microbilor și suportul nutrienților.







