Campania de recoltat la orz s-a încheiat cu o producţie medie de 6000kg/ha, „un rezultat bun pentru condiţiile din acest an agricol, iar la rapiţă am recoltat doar 180ha, din totalul celor 320ha cultivate. Producţia de 3150kg/ha realizată până acum la rapiţă se datorează în principal secetei din primăvară şi apoi a coacerii forţate” ne-a declarat Ion Dumitrescu, director general al SDT. Imediat ce condiţiile meteorologice vor permite va fi reluat treieratul la rapiţă şi apoi vor urma şi cele 700 de hectare cultivate cu grâu.

Cerealele păioase au suferit de secetă

SDT are în administrare o suprafaţă de peste 2500 hectare teren agricol, dispersate în mai multe zone ale judeţului Timiş. Cu toate că îngheţurile târzii de primăvară şi-au făcut simţită din plin prezenţa în vestul ţării, cultura de rapiţă a SDT nu a fost afectată, în schimb au avut de suferit cerealele păioase, în special orzul. „Pentru că am întrâziat cu semănatul în toamnă, culturile de orz au răsărit cu întârziere şi au avut de suferit din cauza îngheţului. Din fericire nu ne-au prins înghețurile târzii nici la rapiţă şi nici la floarea soarelui” a specificat Ion Dumitrescu.

Ion Dumitrescu: La păioase toţi fermierii ar trebui să iasă pe plus

Costurile de producţie ale SDT pentru înfiinţarea culturilor grâu şi orz au fost puţin sub 3000 lei/ha şi de 3000 lei/ha pentru rapiţă. Aceste costuri nu includ recoltatul şi transport din câmp, dar nici subvenţia pe teren. „La păioase toţi fermierii ar trebui să iasă pe plus şi la cei care reuşesc să facă tehnologie ca la carte şi la cei care nu fac o tehnologie performantă, chiar dacă prețurile primite pentru orz şi grâu nu sunt foarte mari, cheltuielile totale sunt mici” afirmă Ion Dumitrescu, care recunoaşte că SDT are marele avantaj că nu are terenuri în arendă.

„Practic ne-am întors la prețurile de cost (de producție) de acum 3 ani, plus/minus foarte puţin. Cheltuielile totale/cultură se împart aproximativ egal: 30% îngrășămintele, 30% sămânță şi 30% tratamentele fitosanitare și restul de 10% sunt amortismentele” susţine Ion Dumitrescu.

Grâul şi orzul trebuie să răsară inainte de intrarea în iarnă

Staţiunea Didactică Timişoara cultivă soiurile de grâu Solehio şi Exotic (KWS) și Ciprian (SCDA Lovrin). Producţia estimată pe cele 700 de hectare cu grâu ale SDT este estimată la de 5-6 tone/ha. „În toamnă am avut deficit de umiditate, după care precipitaţiile au fost insuficiente şi pe timpul iernii şi al primăverii, astfel că înfrăţirea a fost redusă şi mulţi „fraţi” au pierit şi au rămas multe plante cu un singur spic” ne-a explicat Ion Dumitrescu.

Conform tehnologiei aplicate, la SDT „se urmăreşte atingerea unei densităţi de 500-600 plante/mp. Norma de semănat este între 250 și 270 kg sămânţă/ha, iar dacă se depăşeşte perioada optimă (15-25 octombrie), pentru fiecare zi de întârziere se creşte norma de semănat cu cca. 3kg sămânţă pentru fiecare zi”.

Este de dorit şi foarte important ca grâul şi orzul să intre în iarnă „răsărit”. În situația în care îţi asumi o densitate mai mare, există riscul unei competiţii mai strânse pentru hrană, precum şi o mai mare incidenţă a bolilor, pentru că plantele nu au suficient spaţiu şi nu sunt „aerisite”.

Echilibru între optimul tehnic şi economic

În perioada campaniei de recoltat foarte mulți fermieri raportează producții de 8-9 tone de grâu/ha sau chiar mai mult, în condiţii de neirigat. „Producţia ridicată este importantă, dar şi mai mult contează cum ai obţinut o astfel de producţie, cu ce cheltuieli, adică cât ai plătit în plus pentru sporul de producţie de la 6 până la 8-9 tone/ha” ne-a spus Ion Dumitrescu.

„În fiecare fermă şi pentru fiecare cultură există un optim tehnic și un optim economic. Creşti cheltuielile doar până la limita obţinerii unui profit. Peste un anumit prag, acolo unde profitul este foarte mic, nu are rost să exagerezi cu cheltuielile şi fiecare cultură trebuie bugetată încă din toamnă, în funcţie de condiţiile specifice din fermă.

Ion Dumitrescu: tehnologia pentru păioase este relativ simplă

Tehnologia de cultură a cerealelor păioase de toamnă este binecunoscută de majoritatea fermierilor şi trebuie să cuprindă:

1. O fertilizare de toamnă cu îngrăşăminte complexe (azot, fosfor şi potasiu) pentru ajuta plantele imediat după răsărire să „înțelenească” bine, să favorizăm creşterea rădăcinilor. De aceea fosforul și potasiul se aplică încă de la înființarea culturii, dar atunci nu ai nevoie de mai mult de 30 kg de azot substanţă activă/ha. De exemplu, în toamnă cu 150 kg de complexe azot, fosfor, potasul (18, 46, 0).
2. În primăvară este necesar un aport însemnat de azotat pentru a ajuta creșterea aeriană a plantelor şi este bine ca aceste îngrăşăminte să le aplicăm fracţionat. Dacă avem la dispoziție uree și azotat de amoniu, este bine să aplicăm prima dată ureea, atunci când temperatura este mai scăzută și să prevenim astfel pierderile prin evaporare.
3. Dacă condiţiile meteo ne permit, a doua fertilizare trebuie făcută în faza de burduf, atunci când plantele au mare nevoie şi pentru ca să avem indici buni de panificaţie.

Ion Dumitescu: 30% din suprafaţa cultivată cu porumb a fost afectată de secetă, în vestul ţării

Până acum floarea soarelui a ajuns într-o stare bună de vegetaţie, „este cultură mai rezistentă la secetă decât porumbul şi a trecut mai ușor peste valul de căldură din ultimele două săptămâni” apreciază Ion Dumitrescu. Dar, „când ai 38 de grade şi peste, deja este arşiţă şi frunzele plantelor încep să se usuce de sus în jos” a remarcat fermierul.

„Sigur că au suferit culturile de porumb, dar nu pot să spun că sunt încă compromise pentru că în cea mai mare parte nu s-au ajuns la faza înspicare. Important este ca atunci când dă spicul şi începe înfloritul să fie o minimă umezeală în aer pentru ca grăuncioarele de polen să nu devină sterile. Totuşi, pe o mare suprafaţă culturile de porumb au rămas mici şi sunt compromise. Apreciez că undeva la cca. 30% din suprafaţa de porumb cultivată în zona noastră (vestul ţării) este afectată”.

Pentru acoperirea costurilor avem nevoie de o producţie de minim 6 tone/ha

SDT are anul acesta o suprafaţă de 300ha cultivate cu porumb, din care cca. 70 ha porumb pentru siloz.

La porumb cheltuielile ajung la 4500 lei/ha, iar la floarea soarelui sunt mult mai mici, cca. 3000 lei/ha. Preţul îngrăşămintelor a revenit la nivelul de acum 3 ani, în timp ce pesticidele au rămas aproximativ la acelaşi preţ.

În condiţiile specifice acestui an, Ion Dumitrescu estimează că „producţia de porumb va fi de cel puţin 6 tone/ha, astfel că, chiar dacă profitul nu va fi mare mare, cel puţin nu vom ieşi pe pierdere”. La un preţ de vânzare de 800 lei/tona de porumb cheltuielile de producţie ar putea fi acoperite.

Nu se poate să nu semănăm porumb

„Tot ceea ce facem noi este să împărțim riscurile în fiecare an” ne-a declarat Ion Dumitrescu. „Sigur, cea mai profitabilă cultură este rapiţa pentru care cheltuim 3000 lei/ha, avem contract cu 2,3 lei/kg, iar la o producţie de 3 tone/ha ieşim bine pe plus. Practic, la aceleaşi cheltuieli ca şi la grâu, la rapiţă scoatem dublu. Aceeași cheltuială, dar și cu riscurile aferente. Nu putem să punem doar rapiţă sau doar grâu, trebuie să facem rotaţia culturilor. Noi împărţim suprafaţa totală aproape în două: jumătate culturi de toamnă şi cealaltă jumătate culturi de primăvară.”

La SDT, stabilirea suprafeţelor ocupate de fiecare cultură în parte este condiţionată de o serie de factori. Spre exemplu, suprafaţa ocupată de orz este limitată datorită capacităţii relativ reduse de recoltare, ştiut fiind faptul că la această cultură există un risc mare de scuturare şi pierderi de recoltă. De asemenea, spaţiul pentru depozitare este încă mult subdimensionat faţă de producţia totală.

Piaţa este deschisă tuturor şi fermierilor mari şi celor mici

„Fiecare fermă are specificul ei” apreciază fermierul. „Dispar tot mai mulţi fermieri mici şi asta este o problemă a agriculturii noastre. Nu trebuie şi nu ar fi bine să fie doar fermieri/ferme mari” consideră Ion Dumitrescu.

„Trebuie analizate foarte bine toate riscurile la nivel de fermă şi nu se poate merge pe monocultură doar pentru că nu putem controla fenomenele meteorologice. Dacă împărţim suprafaţa între culturile de toamnă şi cele de primăvară poate avem o şansă în plus. Deficitul de apă în sol este tot mai mare şi nu-i o toamnă sau o primăvară la fel. Irigaţiile ar fi soluţia ideală, dar nu poate fi aplicată peste tot” ne-a declarat Ion Dumitrescu.

Staţiunea Didactică Timişoara are şi o fermă de bovine cu un efectiv total de 235 de capete, din care cca. 70 vaci matcă, iar restul tineret femel. „Am încercat să dezvoltăm fiecare sector vegetal, cultură mare şi horticultură, dar şi zootehnia şi prelucrarea produselor agroalimentare. Pentru noi este importantă producţia, de unde ne vin banii zilnic, dar şi asigurarea unei baze pentru cercetare şi practica studenţilor Universității de Științele Vieții ,,Regele Mihai I” din Timișoara. Avem şi un magazin propriu unde se comercializează produse proaspete: legume, brânzeturi, ouă, peşte şi altele” ne-a spus Ion Dumitrescu.

De anul trecut, chiar lângă sediul Staţiunii Didactice Timişoara, pe drumul ce leagă Calea Aradului de Calea Torontalului a fost construită o seră modernă cu o suprafaţă de 1000mp. Pentru a atrage potenţialii cumpărători şi pentru ca munca şi produsele SDT să fie mai bine cunoascute, clienţii au posibilitatea să îşi culeagă roşiile şi alte legume direct din seră.

Fermele Staţiunii Didactice respectă toate normele de protecţie a mediului, iar prin ultimul mare proiect implementat a fost dată în funcţiune şi o instalaţie de producere a biogazului prin care sunt „neutralizate” şi transformate în curent electric resturile vegetale şi dejecţiile animale.

Citeşte şi: USV Timișoara, prima universitate din România cu un sistem integrat de conversie a deșeurilor în energie