Cu trei ani urmă, Constantin Petre, fermier din Chiscani, județul Brăila, a ales să irige aproape jumătate din culturile de câmp prin picurare.

„Am 160 de hectare cultivate cu porumb și soia udate prin acest sistem. Culturile arată destul de bine, apa este uniform distribuită, irig mult mai bine decât la vecinii mei care au instalații cu tamburi. Spre exemplu, unul dintre agricultorii cu tarlalele lângă ale mele, a dat de 6 ori apă până acuma; la mine plantele încă sunt verzi, la el s-au uscat de sus în jos”, ne-a declarat Constantin Petre.

AVANTAJELE irigării prin picurare

Potrivit fermierului, cei mai mulți dintre cei 60 de membri ai Cooperativei Agricole Braicoop au adoptat irigarea prin picurare, deoarece sistemul prezintă o serie de avantaje.

Iată câteva: apa merge direct la rădăcina plantelor, se restrânge dezvoltarea și răspândirea buruienilor, bolilor sau dăunătorilor și nu lipsit de importanță, manopera este mult redusă, comparativ cu celelalte modalități de irigare.

IRIGAȚIILE FĂRĂ PLOAIE nu fac nicio SCOFALĂ!

Cu toate acestea, fermierul recunoaște că pe vreme de secetă, irigarea lanurilor trebuie completată cu precipitații.

„Culturile sunt mai bune ca la alții, dar nu sunt tot atât de bune raportate la costurile pe hectar, în sensul că oricât aș iriga, dacă nu se completează cu câteva ploi, nu fac saltul așteptat nici la soia, nici la porumb.

În condițiile anului ăsta secetos, nu este mare scofală dacă nu faci la porumb 14-15 tone la hectar, ca să-ți rămână 2-3 tone și ție; restul sunt numai cheltuieli”, a precizat cultivatorul.

MĂRIA SA, CIOARA: dușmanul irigațiilor!

Constantin Petre lucrează în jur de 400 de hectare la Chiscani lângă Brăila. A fost comandant de penitenciar, ieșit la pensie cu gradul de colonel. O viață întreagă a luptat cu… dăunătorii. Și acum îi combate în câmp.

„Mare problemă avem cu ciorile care sparg furtunurile ne strică treburile. În momentul când am pornit picurarea, Măria Sa Cioara vede picătura că se prelinge (probabil, o confundă cu o gâză) vine și înțeapă furtunul! După mai multe ciupiri, scade calitatea irigării și furtunurile trebuie schimbate”, explică fermierul.

RAPIȚA, VERIGA SLABĂ!

Fermierul susține că rapița a fost cultura care a dezamăgit în acest sezon. „Nu m-am închis deloc bine, abia am făcut o tonă la hectar”. Nici de păioase nu este mulțumit din cale afară.    

„Grâu am produs aproape 6 tone/ha, orz în jur de 7 tone, dar înmulțit cu prețul de livrare nu scoatem decât cheltuielile și nu ne mai rămâne nimic pentru investiții în fermă”, ne-a declarat fermierul, menționând că producția obținută a fost vândută prin cooperativă la un preț cu 20 de bani în plus, față de prețul pieței.

„CUMPĂRĂM SCUMP și VINDEM IEFTIN!”

Petre Constantin susține că a cumpărat scump și vine ieftin! „Noi am înființat culturile la prețurile de anul trecut – când sămânța, îngrășăminte, inputurile toate au fost scumpe – și vindem cu prețuri de acum doi ani!

În condițiile anului ăsta secetos, abia dacă vom obține cantități suficient de mari (și la porumb, și la soia) care să acopere costurile. La porumb, cu irigat, cu arendă cu tot, investiția pe hectar se învârte în jurul a 5.000 lei. Și la păioase e cam tot pe-acolo.”

„Numai EFORTURILE sunt FOARTE MARI, NU și BENEFICIILE!”

Fermierul se află în dilemă: pe terenurile unde are soia și porumb va trebui să pună cereale păioase.  La această dată nu știe dacă va folosi picurarea pentru grâu și orz, din cauza cheltuielilor.

Suntem în analiză, să vedem ce vom face la toamnă, în funcție de precipitații. La picurare, dacă nu va ploua, numai eforturile sunt foarte mari, nu și beneficiile”, a susținut el.

CĂPȘUNĂRIA: nu am obținut producție, AM CÂȘTIGAT LA CALITATE!”

Constantin Petre are căpșunărie care în urmă cu zece anii trecuți se întindea pe 3 hectare, însă a redus suprafața din cauza forței de muncă, „indisciplinată, ineficientă și costisitoare”.

„Nu am obținut producție, în schimb, am câștigat la calitate, căpșunele mele având dulceață și aromă. La început prețul a fost bun, apoi s-a prăbușit. Pe când culegeam noi căpșunile la trufanda, în Turcia și Grecia se defrișeau culturile și intra marfă în România cu prețuri extrem de joase”, a susținut cultivatorul.