La înființarea culturilor, este bine să se pornească de la ideea că va fi secetă, luând măsurile tehnologice corespunzătoare. Și dacă nu va fi, cu atât mai bine! Trecem în revistă principalele strategii tehnologice antisecetă.
- Solul să se mențină afânat, mărunțit și nivelat, pentru a înmagazina și a conserva întreaga cantitate de apă din precipitații. În funcție de adâncimea stratului impermeabil (dacă există), se va lucra cu cizelul până la 35-40 cm adâncime sau cu scarificatorul până la 50-70 cm.
Stratul de sol afânat nu trebuie să fie mai adânc decât nivelul de înrădăcinare, deoarece apa se poate pierde în pânza freatică; dacă e prea afânat, aerul antrenează apa și o evaporă și, totodată, se intensifică procesul de mineralizare cu eliberarea de substanțe nutritive peste nivelul de consum al plantelor, iar surplusul se pierde prin levigare și volatilizare.
- Amenajarea lacurilor de acumulare, în special în zonele de deal și submontane, de unde se pot efectua irigații pe cale gravitațională.
- Asigurarea materiei organice pentru sol: astfel, pe lângă efectul de fertilizare, se reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni apariția secetei.
- Pregătirea patului germinativ în ziua semănatului printr-o singură trecere cu combinatorul care afânează solul numai până la adâncimea de încorporare a seminței. Dedesupt se găsește patul tare cu Da (densitate aparentă) de 1,3 g/cmc, pe care se așază sămânța și care beneficiează de aportul capilar al apei la nivelul seminței. Deasupra se găsește stratul afânat cu Da de 1,1 g/cmc, prin care pătrunde aerul și căldura necesare germinației, facilitând răsărirea. În niciun caz nu se va folosi grapa cu discuri.
- Semănat mai de vreme și la mai mică adâncime; concomitent se va aplica un îngrășământ starter pentru a grăbi germinația, răsărirea și creșterea în primele faze, pentru ca procesul de înflorire-fructificare să se desfășoare înainte de apariția arșiței și a secetei. Densitatea plantelor va fi mai redusă, dar cu plantele uniform repartizate și fără goluri (în care pot crește buruieni, ce consumă de 4-6 ori mai multă apă).
Orientarea rândurilor va fi nord-sud pentru ca la mijlocul zilei, când este maximum de arșiță, să se umbrească din lateral.
- Se vor folosi specii de plante și din acestea soiuri (hibrizi) cu perioada de vegetație mai scurtă, rezistente la stresul hidric și care, cu un consum mai mic de apă, să poată asimila o cantitate mai mare de substanțe nutritive. Cantitatea de apă necesară pentru germinarea seminței diferă de la 25% din greutatea seminței la mei, la 150% la soia, iar coeficientul de transpirație (cantitatea de apă necesară pentru a asimila 1 kg de substanță vegetală) variază de la 322 la sorg, la 905 la in.
- Prașila este necesară nu numai pentru reducerea gradului de îmburuienare, ci și pentru reducerea pierderilor de apă prin evaporare la suprafața solului. Se folosește un cultivator cu cuțite plate, care taie buruienile pe dedesupt, iar acestea se usucă la suprafața solului unde au rol de protecție, iar solul nu este răscolit cu pierderi de apă. Totodată, se acoperă crăpăturile ( prin acestea pierderile de apă cresc cu 18%).
- Fertilizarea echilibrată asigură o mai bună valorificare a apei existente în sol: soluția solului mai concentrată asigură absorbția de către plante, cu aceeași cantitate de apă, a unui volum mai mare de elemente nutritive. Fertilizarea foliară asigură creșterea capacității sistemului radicular de a valorifica mai bine elementele nutritive din sol: azotul cu 6-19%, iar fosforul cu 6-9%.
- Rotația culturilor realizează o mai bună valorificare a apei din sol, deoarece nu se vor cultiva plante mari consumatoare de apă (sfecla) după premergătoare la fel de mari consumatoare (porumb), ci după cele care eliberează terenul în vară, cu posibilități de creștere a rezervei de apă.
- Perdele forestiere de protecție: în spațiul dintre perdele se depune strat gros și uniform de zăpadă, asigurând 300-500 mc de apă/ha în plus.Totodată, reduc viteza vântului și scade evapotranspirația cu 20-45%.
- Protecția culturilor: plantele atacate intră în stres, care provoacă un consum suplimentar de apă, iar în zonele atacate pierderile de apă sunt mult mai mari.
- Agricultura conservativă, cu aplicarea de lucrări minime sau cu semănatul direct în teren nelucrat, asigură o mai bună conservare a apei în sol, știind că prin fiecare lucrare asupra solului se înregistrează pierderi de apă de până la 25%.
Pierderile de apă în porumbul prășit au fost de 1,9 mm/zi, iar în cel neprășit de 4,9 mm/zi.
Hibrizii de porumb din grupa FAO 100 față de cei din grupa 600-800 au o diferență a perioadei de vegetație de 50-60 zile.
un articol de
Vasile Popescu
mai multe pe această temă
