Două dintre cele mai critice proceduri din fermele de suine sunt reprezentate de monta naturală sau însămânţarea artificială. Iată câteva implicaţii practice ale comportamentului suinelor în timpul montei naturale!

Chiar dacă monta naturală şi-a pierdut din importanţă în ultimele decenii, în cadrul majorităţii fermelor comerciale, în micile exploataţii aceasta este în continuare principala metodă de reproducere şi, ca atare, pentru orice crescător este important să cunoască elementele de comportament din timpul împerecherii. Comportamentul natural de împerechere specific suinelor prezintă mai multe etape succesive care, în mod normal, durează între 5 şi 15 minute.

5 ETAPE SUCCESIVE ALE ÎMPERECHERII SUINELOR

1. CURTENIREA

Când scroafa este introdusă în boxa vierului, la început poate să fie agitată din cauza mediului necunoscut. Vierul poate să grohăie iar apoi să “comunice” cu scroafa, clămpănind din maxilare, pentru a produce o salivă spumoasă. Aceasta conţine feromoni care stimulează scroafa din punct de vedere sexual. În plus, contactul nazo-nazal dintre vier şi scroafă are tocmai rolul de a facilita acţiunea olfactivă a feromonilor. Apoi acesta se învârte în jurul scroafei şi adulmecă zona vulvară pentru a stabili dacă e în estru. Unii vieri experimentaţi pot înceta ritualul de curtenire în acest moment, dacă îşi dau seama că scroafa nu e în călduri. Apoi, vierul îşi freacă viguros râtul de flancurile şi lanţul mamelonar al scroafei, mai ales anterior membrelor posterioare. De asemenea, înaintea saltului, poate avea loc erecţia peniană şi eliminarea de fluide ale glandelor seminale.

2. REFLEXUL DE IMOBILITATE

Dacă scroafa este în estru, aceasta va emite vocalizări ascuţite, se va sprijini de vier, în timp ce acesta o curtează, după care va sta imobilă, fiind pregătită pentru saltul vierului, concomitent cu ciulirea urechilor, în special scroafele din rasa Marele Alb. În cazul în care femela nu este în călduri, aceasta nu va răspunde avansurilor vierului şi, cel mai probabil, va alerga prin boxă încercând să îl evite, guiţând extrem de energic, iar, în unele situaţii, poate să încerce chiar să-l atace.

3. SALTUL

Iniţial vierul îşi poate pune pieptul pe spatele scroafei pentru a-i verifica reflexul de imobilitate. Apoi se ridică pe membrele posterioare pentru a face saltul pe scroafă şi îşi mişcă caracteristic crupa.

4. EJACULAREA

Odată ce vierul începe să ejaculeze, testiculele şi anusul pulsează ritmic. Concomitent, s-ar putea să-i “tremure” membrele posterioare şi să trebuiască să se repoziţioneze. Când se produce ejacularea, testiculele sunt contractate, iar pielea crupei poate deveni purpurie datorită efortului mare şi a faptului că stă într-o singură poziţie. Ejacularea este cea mai lungă parte a procesului de montă şi poate să dureze 3-6 minute.

5. COBORÂREA

Vierul poate să coboare înspre înapoi sau să se lase jos pe o parte a scroafei, odată ce-şi extrage penisul din cervix. Ca reacţie la această mişcare, scroafa poate să înainteze pentru a-l ajuta la coborâre sau poate iniţia coborârea deplasându-se înspre înainte. Dacă din anumite motive coborârea se face prematur, vierul ar putea să încerce să repete saltul.

FACTORI DETERMINANȚI AI COMPORTAMENTULUI SEXUAL NORMAL

Pentru ca acest comportament sexual să se manifeste în condiţii normale, există o serie de factori determinanţi, dintre care îi amintim pe următorii:

• Sănătatea vierului

Vierii folosiţi în mod regulat pentru monta naturală trebuie să fie sănătoşi, deoarece orice incapacitate poate afecta comportamentul de montă. În mod deosebit starea de sănătate a membrelor şi ongloanelor este foarte importantă.

• Libidoul şi tehnica de montă

Vierii sunt diferiţi unul de celălalt în ceea ce priveşte temperamentul, libidoul şi comportamentul manifestat. Cei mai eficienţi vieri au un libidou crescut, dar şi consumă mai mult timp cu curtenirea înaintea montei propriu-zise. Un temperament labil al vierului va conduce la o montă scurtă ca durată, care va afecta inevitabil rezultatele acesteia, în sens negativ.

• Mediul ambiant

Ideal ar fi ca boxele special destinate montei să fie suficient de spaţioase pentru ca vierul să se poată deplasa în jurul scroafei şi să efectueze toată gama de activităţi de curtenire, ceea ce presupune o suprafaţă de minim 9 mp. În boxele prea mici, vierilor le e greu să facă saltul confortabil. Pardoseala trebuie să fie de bună calitate, cu o bună aderenţă şi, de preferinţă, să aibă aşternut de paie sau rumeguş. Temperaturile ridicate reduc activitatea vierului şi acesta ar putea să nu mai manifeste dispoziţie pentru montă. De aceea, în condiţii de căldură excesivă – peste 25⁰C – se recomandă ca montele să se organizeze dimineaţa şi seara.

• Atitudinea şi comportamentul îngrijitorului

Calitatea montei este influenţată de relaţia îngrijitorului cu vierul. Aceasta trebuie dezvoltată în timpul antrenării vierului, prin comunicare frecventă. Vocea şi toate acţiunile trebuie să fie încurajatoare, calme şi liniştite, niciodată ameninţătoare, pentru a crea o relaţie de încredere, astfel încât vierul să se simtă relaxat şi confortabil în prezenţa îngrijitorului. O astfel de relaţie conduce la realizarea unor monte mai lungi ca timp, mai eficiente şi cu mai puţine eşecuri.

COMPORTAMENTUL PROBLEMATIC LA MONTĂ

Vierii pot manifesta deviaţii de la comportamentul normal de montă, cauzând rezultate nesatisfăcătoare, prin prisma ratei reduse a fătărilor şi a numărului de purcei fătaţi. Cele mai frecvente probleme în această privinţă ar putea fi:

• Agresivitate excesivă faţă de femelă sau îngrijitor;
• Curtenire prelungită, având ca rezultat obosirea femelei înainte de încercările de montă;
• Libidou scăzut şi lipsa apetitului de a realiza monta;
• Comportament anormal de salt, cum ar fi saltul frontal, lateral sau monta anală;
• Repoziţionarea continuă în timpul montei şi lezarea spetelor scroafei;
• Coborâre prematură de pe femelă.

Unele dintre aceste probleme pot apare şi ca rezultat al antrenării incorecte a vierului sau al procedurilor defectuoase de management al montelor, care vor trebui revizuite. Pe termen scurt, în aceste situaţii de comportament sexual anormal, nu există altă alternativă decât reforma de necesitate a vierului.