Toamna, oile şi caprele trebuie deparazitate obligatoriu înainte de intrarea lor în adăpost, pentru că unii paraziţi evoluează iarna şi, din cauza densităţii mari a animalelor, gradul de infestare va fi ridicat.
În primăvară, înainte de scoaterea la păşune, se va relua întregul proces de deparazitare, pentru că unii paraziţi ramân în stare latentă peste iarnă, dar se dezvoltă şi se înmulţesc primăvara.
Scopul combaterii paraziţilor este menţinerea lor la un nivel care nu va genera boli sau pierderi economice.
Tratament medicamentos plus 9 măsuri complementare
Din cauza rezistenţei la medicamente, este important ca fiecare fermier să-şi stabilească un program de control şi să găsească, alături de medicamente, metode de ajutor. Dacă folosim un singur produs medicamentos, este doar o chestiune de timp până când viermii se vor adapta. De aceea, pe lângă tratamentul medicamentos specific paraziţilor, putem utiliza următoarele metode de control:
1. Verificaţi animalele. Un grad mare de infestare cu paraziţi va provoca anemia animalelor. Ori de câte ori suspicionaţi ceva, verificaţi culoarea membranelor din jurul ochilor. Este cel mai accesibil loc şi se poate verifica uşor. O culoare palidă indică anemie.
2. Hrăniţi animalele la nivel de necesar şi nu faceţi economie prin flămânzirea lor. Vasta experienţă acumulată de-a lungul anilor a scos în evidenţă că oile şi caprele furajate la nivelul cerinţelor nutritive sunt mai rezistente la efectele nocive ale infestării cu paraziţi comparativ cu cele hrănite deficitar.
3. Apreciaţi răspunsurile imune la paraziţi. Atât oile, cât şi caprele vor dezvolta rezistenţă la paraziţi, dar aceasta este diferită în funcţie de categoria în care se află la un moment dat. Cei mai vulnerabili sunt mieii şi iezii, care necesită un sezon complet de păşunat pentru a dezvolta imunitate. Urmează, în ordine, oile şi caprele gestante, cele în lactaţie, ţapii şi cele neproductive sau în perioadă de repaus – cele mai rezistente.
Luaţi totuşi în considerare că imunitatea va fi depăşită dacă animalele vor fi expuse unei infestări masive cu un număr mare de larve de viermi. În acest caz, concentraţi-vă eforturile de control asupra animalelor care au cel mai mult nevoie de el.
4. Includeţi rezistenţa la paraziţi în programul de selecţie a animalelor. Există cu siguranţă o componentă genetică în ceea ce priveşte rezistenţa la paraziţi, care este, cel mai probabil, legată de răspunsul imun. Dacă aveţi animale care devin anemice înaintea altora, luaţi în considerare, în măsura posibilităţilor, eliminarea acestora. În mod similar, păstraţi-le pe cele care par să nu devină niciodată anemice.
5. Utilizaţi raţinal medicamentele. Toate medicamentele chimice disponibile se încadrează în câteva clase pentru deparazitare. Trebuie să recunoaşteţi care sunt din fiecare clasă, deoarece odată ce viermii devin rezistenţi la un medicament dintr-o clasă, vor fi rezistenţi şi la celelalte medicamente din clasa respectivă. Medicamentele utilizate la oi şi/sau capre pot fi folosite numai după consultarea medicului veterinar. Utilizaţi doza corectă, deoarece subdozarea favorizează dezvoltarea rezistenţei paraziţilor la medicamentul respectiv.
6. Nu aduceţi “paraziţi rezistenţi” în fermă. Când cumperi animale de la alt proprietar, carantinează-le înainte de a le amesteca cu turma proprie.
7. Folosiţi plante cu efect antiparazitar în structura păşunii. Una dintre plantele studiate sub acest aspect este cicoarea (Cichorium Intybus). Efectul acestei plante perene este cunoscut încă din Antichitate. Pe lângă valoarea nutritivă ridicată, are activitate antihelmintică la rumegătoarele care pasc pe păşuni cultivate cu cicoare sau cu amestecuri de leguminoase şi graminee cu cicoare, datorită conţinutului ridicat de taninuri şi lactone. Rezistenţa deosebită la condiţiile climatice, mai ales la seceta de lungă durată, şi valoarea nutritivă ridicată au determinat introducerea cicorii în diferite structuri de culturi furajere în unele ţări din vestul Europei.
8. Nu schimbaţi păşunea cu alt proprietar de animale. Nu permiteţi accesul altor turme de animale pe păşunea pe care o gestionaţi sau, dacă păşunea este contaminată, găsiţi o sursă alternativă şi lăsaţi păşunii un timp de repaus de 2-3 săptămâni.
9. Folosiţi doar puţuri sau cursuri de apă pentru adăpare. La păşune sursa de apă trebuie să fie reprezentată de puţuri forate, verificate, sau cursuri de apă care nu permit stagnarea apei. Adăparea din bălţi va duce, de cele mai multe ori, la o infestare masivă din cauza melcilor de apă, care sunt gazde de paraziţi.
Acestea sunt doar câteva metode pentru a ţine paraziţii sub control. Ele pot fi aplicate concomitent sau când este cazul. Fiecare fermier este liber să aleagă.
Managementul bunăstării la rumegătoarele mici este suţinut prin proiectul Tech Care, care poate fi consultat pe site-ul: techcare-project.eu
PERICOLUL DIN IARBĂ
Moniezia este des întâlnită în perioada de păşunat. Crescătorii o numesc vierme lat, tenie sau panglică. Click AICI şi află tot ce trebuie să ştii despre cel mai de temut parazit care infestează ovinele şi caprinele la păşunat: unde se dezvoltă, cum se manifestă şi ce soluţii de prevenţie şi de tratament există!
un articol de
SORIN-OCTAVIAN VOIA
LUDOVIC CZISZTER
USAMVB Timişoara
