Stropirile de iarnă constau în aplicarea unui fungicid, urmat de un ulei horticol, pentru reducerea rezervei biologice a anumitor agenți patogeni (bacterii, ciuperci), dar şi pentru distrugerea formelor hibernante ale insectelor dăunătoare (păduchii ţestoşi, păduchii lânoşi şi, în special, larvele păduchilor de San Jose).
În cazul speciilor de sâmburoase, boli precum monilioza, ciuruiri sau băşicări ale frunzelor pot fi ţinute sub control prin aplicarea corespunzătoare a tratamentelor fitosanitare de iarnă.
Experienţa arată că e de preferat ca tratamentele să fie efectuate în perioada februarie-martie și după tăieri.

Ce practici trebuie evitate?

1. Aplicarea tratamentelor în condiţii meteorologice improprii: pe timp ploios, cu ninsoare, cu ceaţă, cu vânt puternic sau pe scoarţa pomilor acoperită de gheaţă, zăpadă sau chiciură;
2. Realizarea stropirilor la temperaturi mici, sub 5 grade Celsius, care să ducă la îngheţarea soluţiei de lucru;
3. Nerespectarea concentraţiilor substanţelor active utilizate;
4. Folosirea necorespunzătoare a echipamentului de protecție;
5. Nerespectarea normelor de mediu;
6. Pulverizarea incorectă a soluţiei de stropit; aceasta trebuie aplicată cât mai fin şi uniform pe toată suprafaţa trunchiului şi a ramurilor, începând din interiorul coroanei spre exterior şi de la partea superioară a coroanei spre baza pomului;
7. Neefectuarea lucrărilor de igienă culturală înainte de aplicarea tratamentelor (îndepărtarea ramurilor afectate, a scoarţei îmbătrânite, a muşchilor şi lichenilor, ce pot adăposti insecte, larve şi ouă).

Stropirea “albastră”

Primul tratament în starea de repaus vegetativ se poate face la sfârşitul iernii, cu zeamă bordeleză, fungicid de contact pe bază de cupru, ce se pulverizează pe toată suprafaţa pomului. Astfel, copacul va căpăta o culoare albăstruie, soluţia acţionând ca un scut, fiind şi un antidot împotriva dăunătorilor.

După maximum trei săptămâni se poate reveni cu un ulei horticol (insecticid cu formulare ulei, destinat în principal combaterii păduchelui de San Jose în stadiul de iernare, dar şi a altor insecte şi acarieni). Se poate aplica Mospilan Oil (acetamiprid 200g/kg+ulei vegetal).
De asemenea, mulţi dintre fermieri aleg să aplice produsul Nissorun 10 WP, acaricid cu efect ovicid, pentru combaterea ouălor de acarieni (păianjeni).
În agricultura ecologică combaterea dăunătorilor se poate realiza cu Ovipron Top, un insecticid pe bază de ulei de parafină (în doză de 250 ml pentru 10 litri de apă).

DE REŢINUT! Substanțele cuprice nu trebuie amestecate cu cele pe bază de ulei horticol: după prima stropire albastră (cu zeamă bordeleză sau alt insecticid din aceeași categorie), următorul tratament nu trebuie aplicat mai devreme de cel puțin o săptămână.

MIC TRATAT DE ÎNGRIJIRE A POMILOR IARNA

• Atunci când pământul nu este îngheţat, la baza pomilor se poate aplica un strat de îngrășământ.
• Pentru a proteja plantaţia de gerurile iernii, baza pomilor fructiferi se muşuroieşte cu zăpadă, cu pământ sau cu resturi vegetale: fân, paie, tulpini de floarea-soarelui, coceni de porumb. În plus, trunchiurile copacilor se pot înveli în pânză de sac, cu alte materiale protectoare sau chiar se văruiesc, distrugând eventualii dăunători adăpostiţi în crăpăturile din scoarța pomului.

Ce alte lucrări puteți face primăvara foarte devreme, dar şi în ferestrele iernii din lunile ianuarie-februarie, citiți AICI!

CITIȚI ÎN NUMĂRUL VIITOR AL REVISTEI FERMA: REPORTAJ ÎN BAZINUL POMICOL RĂDĂȘENI
Zona Fălticeni-Rădășeni, județul Suceava, reprezintă un binecunoscut și străvechi bazin pomicol, rescunoscut încă din secolul al XV-lea. Din anul 1957, aici funcționează Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Fălticeni.
În anul 1989, dintre cele 850 de hectare ale unității, 650 ha erau plantații pomicole, aici fiind creați mii de hibrizi de măr, fiind selectate zeci de „elite“, un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin și fiind omologate două soiuri de măr, respectiv soiurile „Rădășeni” și „Fălticeni”.

După Revoluție pomicultura a cunoscut un regres considerabil, pe fondul lipsei cunoștințelor de specialitate pentru a gestiona în mod profitabil bunurile de pe terenurile retrocedate și al dificultăților economice ale proprietarilor de livezi, precum și ca urmare a exodului înspre Occident al forței de muncă autohtone.

În privința livezilor private, din fericire, unii dintre cei plecați s-au întors pe plaiurile natale, încărunțiți și sătui de dezamăgirile visului occidental, dar gata de a o lua de la capăt sau de unde rămăseseră, aici, acasă. Printre aceștia se numără și pomicultorul Vasile Constantin, a cărui poveste v-o relatăm pe larg în numărul viitor al revistei Ferma.
(PETRONELA COTEA MIHAI)

un articol de
MARIAN MUȘAT