1. Asigurarea unui venit decent pentru fermieri
Studiile efectuate la nivelul UE au reliefat că în 2017 agricultorii au câştigat în medie mai puţin de jumătate din veniturile obţinute de persoane cu alte profesii. Este, aşadar, fundamentat social ca agricultorii să fie susţinuţi pentru a desfăşura aceste activităţi şi în viitor, deoarece de ei depinde cantitatea şi calitatea hranei în anii următori. Sprijinul financiar reprezintă, cu alte cuvinte, o restabilire a normalităţii, nu cheltuieli sociale inutile.
Având în vedere că munca în zootehnie este una grea şi continuă, investiţiile iniţiale sunt foarte mari iar rezultatele sunt sensibile la factori incontrolabili precum vremea sau fluctuaţiile sezoniere de preţuri, lipsa unei susţineri stabile pe termen lung determină multe persoane să se orienteze spre alte domenii, inclusiv emigrarea.
Este important să se stabilească un sprijin suficient de mare ca valoare, cât şi constant, predictibil în timp, pentru atingerea acestui obiectiv european.
2. Restabilirea echilibrului de putere în lanţul alimentar
În special pe piaţa bovinelor, fermierii au o putere redusă de negociere. Aceasta este influenţată de tipul produsului vândut (care nu poate fi standardizat uşor), cantitatea mică disponibilă spre vânzare la nivelul fiecărei ferme, perisabiliatea mărfii şi distribuirea spaţială a fermelor pe un areal extrem de extins. Piaţa este caracterizată de achizitori puţini (nu includem intermediarii) şi foarte mulţi vânzători. Desfacerea se realizează de regulă prin lanţuri mari de distribuţie (exportatori sau supermarketuri). Aceste elemente transferă plusvaloarea muncii din zona de producţie animalieră către intermediari sau procesatori.
Prin modalitatea de subvenţionare propusă, în care fondurile sunt alocate fermierului, se restabileşte acest echilibru al câştigurilor şi se asigură o plasă de siguranţă împotriva fluctuaţiilor de preţuri conjuncturale. Evitarea instabilităţii şi siguranţa unui venit minim conferă putere în plus fermierului, ajutând la reechilibarea forţelor în cadrul lanţului alimentar.
3. Protejarea calităţii alimentelor şi a sănătăţii
Creşterea populaţiei va determina, conform FAO, o sporire a consumului de carne cu circa 73% până în 2050. În acelaşi timp, europenii şi-au arătat în mod clar preferinţa pentru produse de calitate, sănătoase, prietenoase cu clima şi mediul, fiind preocupaţi de aspecte etice precum protecţia mediului, a animalelor şi a economiei locale.
România, prin suprafaţa ocupată cu pajişti, are o oportunitate deosebită de a se integra în sistemul de producţie european al cărnii de calitate, cu eforturi minime! Dacă alte specii se hrănesc în special cu cereale, în spaţii închise şi necesită teren arabil pentru producerea acestora, bovinele din rase de carne se hrănesc în mare parte cu iarbă, fân şi plante de nutreţ care nu necesită utilizarea substanţelor chimice pentru cultivare, deci sunt mai sănătoase.
Acesta este şi motivul pentru care, în forma propusă de subvenţionare, s-a condiţionat plata de utilizarea păşunatului şi de interdicţia de a folosi substanţe chimice de sinteză.
4. Protejarea mediului, conservarea peisajelor şi a biodiversităţii
Intensificarea activităţilor agricole, folosirea iraţională a îngrăşămintelor şi pesticidelor au avut că efect, în ultimii 50 de ani, dispariţia sau punerea în pericol a multor specii de păsări, insecte, mamifere şi plante. Aceste dispariţii irecuperabile pun în pericol echilibrul natural al mediului, care se va răsfrânge în mod negativ şi asupra oamenilor.
Sistemul de creştere a bovinelor de carne, necesitând suprafeţe mari de păşune (aproximativ 1 ha/cap), contribuie la păstrarea unui mediu rural atractiv estetic, un mediu în care îşi găsesc adăpost multe specii de păsări, insecte şi care se conservă simplu, doar prin utilizarea gunoiului de grajd, prin păşunat şi lucrări simple de întreţinere!
5. Combaterea schimbărilor climatice şi adaptarea la cele inevitabile
Chiar dacă s-a vehiculat mult ştirea conform căreia vaca este considerată un poluator prin emisiile de metan, sistemul de producţie extensiv schimbă natura problemei.
Oamenii de ştiinţă apreciază că în prezent aproximativ 16% din emisiile care provoacă încălzirea globală sunt cele de metan, din care doar 40% sunt din agricultură, din care doar 8% sunt provocate de vitele de carne. Adică circa 0,5% din emisiile nocive globale sunt aferente acestei industrii. În acelaşi timp, numeroase studii demonstrează cu argumente că păşunile şi vegetaţia de pe ele contribuie în mod semnificativ la sechestrarea în sol a carbonului, păstrează şi purifică apa din sol. Totodată, reduc nevoia de energie pentru lucrări, de pesticide şi îngrăşăminte chimice, utilizate pentru obţinerea altor tipuri de hrană necesară oamenilor.
Efectul complex al sistemului de creştere extensivă a bovinelor de carne (excluzând fermele gigant) este unul pozitiv în ceea ce priveşte impactul asupra mediului, în comparaţie cu alte activităţi umane.
un articol de
Consultant Dr. COSMIN POPA
Ferma Elite Charolaise
