În acest articol facem referire la alimentaţia vacilor de lapte în perioada de stabulaţie, care durează din luna octombrie şi până în data 15 aprilie, +/- 5 zile. Aşadar, ne aşteaptă circa două sute de zile, în care administrarea furajelor verzi este aproape imposibilă.
De regulă, în luna octombrie se face o evaluare a cantităţii şi a calităţii diferitelor categorii furajere disponibile pentru a „trece” iarna. Stocurile furajere din arman se stabilesc în mod obişnuit prin cântărirea acestora pe parcursul depozitării, care se poate completa printr-o cubajare (stabilirea volumului în unităţi cubice) la începutul perioadei de stabulaţie. Dar la evaluarea necesarului de furaje, din ecuaţie cu poate lipsi animalul, cel căruia îi este destinată hrana.
Evaluarea indicatorilor necesarului de hrană
În acest caz se stabilesc caracteristicile medii ale animalului din fermă, respectiv principalii indicatori care influenţează consumul de hrană, şi anume masa corporală şi producţia de lapte.
Începem prin a determina necesarul de furaje în perioada de stabulaţie pentru o vacă de lapte cu greutatea corporală de 600 kg şi o producţie medie zilnică de 20 litri de lapte cu 3,8-4% grăsime.
O astfel de bovină, la o alimentaţie la discreţie cu furaje voluminoase, poate consuma, conform tabelelor de normare, 16,5 UIDL (unităţi de încărcare digestivă-lapte). Dacă din categoria voluminoaselor dispunem de fân de lucernă şi de siloz de porumb recoltat în faza de pârgă, se pot face următoarele calcule pentru a determina necesarul de hrană.
• Fânul, fiind mai greu de produs în cantităţi mari, impune fixarea unei cantităţi zilnice ce trebuie asigurată, prin care se poate realiza o echilibrare nutritivă a raţiei de bază. În cazul nostru, dacă dorim să administrăm zilnic 5 kg fân de lucernă, va trebui să asigurăm pentru fiecare vacă 1000 kg de fân (5 kg fân x 200 zile) pentru întreaga perioadă de stabulaţie.
Unitatea de încărcare digestivă a unui kilogram de fân de lucernă de calitate bună este de 1,04 UIDL, ceea ce înseamnă că din cele 16,5 UIDL, cât poate consuma o vacă, 4,42 UIDL se asigură prin fân.
Este foarte importantă calitatea fânului, deoarece un nutreţ de calitate medie determină o încărcare digestivă mai mare (1 kg de fân de lucernă de calitate medie este cotat cu 1,10 UIDL) şi reduce ingestia celuilalt furaj voluminos, ceea ce scade aportul nutritiv al raţiei de bază, în acest caz din cele 16,5 UIDL, fânul încarcă cu 4,42 UIDL diferenţa de 12,08 UIDL, aceasta necesitând a fi asigurată prin ingesta de siloz de porumb.
• Silozul de porumb se administrează de regulă la discreţie, însă consumul este limitat de capacitatea şi timpul de retenţie ruminal. La o valoare de încărcare de 1,03 UIDL/kg SU a silozului rezultă că 12,08:1,03 = 11,72 kg, ceea ce reprezintă cantitatea de substanţă uscată (SU) care poate fi ingerată zilnic de vaca din exemplul nostru. La un conţinut de 35% SU a silozului, cele 11,72 kg SU se asigură prin consumul a 33 kg siloz, iar necesarul pentru o vacă pe întreaga perioadă de stabulaţie este de 33 x 200 zile, respectiv 6600 kg.
Alcătuirea raţiei de bază
Dacă alcătuim o raţie pentru o vacă cu greutatea corporală de 600 kg şi o producţie zilnică de 20 litri de lapte, prin administrarea a 5 kg fân de lucernă şi 33 kg siloz de porumb, ceea ce constituie „raţia de bază”, se asigură 12,88 UFL din necesarul total de 13,8 UFL şi 1006 g PDIN, respectiv 1167 g PDIE dintr-un necesar de 1355 g PDI. Diferenţa până la acoperirea necesarului se face prin administrarea unui amestec de concentrate, despre care vom scrie în numărul viitor al revistei.
În concluzie, cantităţile de furaje voluminoase stabilite prin consumul unei vaci se înmulţesc cu numărul de vaci din fermă, rezultând stocurile de fân de lucernă şi de siloz de porumb necesare pentru a trece cu bine sezonul rece.
