un articol de
MARIAN MUŞAT

Meseria nu mai e brăţară de aur! Cel puţin pentru apicultori, care se aleg cu prea puţin după un an de muncă.

PREOTUL – APICULTOR

Preot de profesie, vâlceanul Sorin Mihai, din Scundu, „îmblânzeşte” albinele de mai bine de douăzeci de ani, din pasiune şi din… har! În fiecare an produce în sistem ecologic circa două tone de miere de salcâm, tei, rapiţă, floarea-soarelui, dar şi alte produse ale stupului: polen, păstură, propolis, fagure, căpăceală, lăptişor de matcă, ceară, venin de albine şi apilarnil.

A pornit la drum cu 30 de stupi, iar acum stupăria sa a ajuns la 120 de colonii de albine, din care mai bine de jumătate sunt pentru producţie. Restul, de vreo 50 de stupi, formează ferma de multiplicare ce produce material biologic apicol (mătci şi roiuri).

UN AN APICOL RĂU

2020 a fost departe de aşteptările apicultorilor: „A fost un an rău din cauza secetei, a pandemiei şi a mai multor probleme care s-au reflectat negativ în producţie. Astfel, am înregistrat 20% din cantitatea de miere obţinută într-un sezon bun. Un pic mai bine au mers culesurile la tei şi floarea-soarelui; în rest, nu!”, susţine apicultorul Sorin Mihai.
Producţia extrasă a predat-o angro la achizitori, explicând că nu ambalează şi nu vinde la borcan. Pentru el, preţul a fost unul bunişor, păcatul este că nu a avut de oferit o cantitate mai mare de miere.

MUNCĂ DA, BANI AŞA Ş-AŞA!

Sorin Mihai îşi gestionează afacerea împreună cu familia şi deocamdată rezultatul e mulţumitor, dar spune că „sunt destui cei care au renunţat la stupărit; mărturie stau anunţurile cu vânzări de camioane, platforme, rulote, stupi. Şi pe la noi, unii au abandonat apicultura în sistem eco pentru că necesită nişte costuri suplimentare, iar diferenţa de preţ, de 2 – 3 lei/kg, dintre mierea convenţională şi cea bio nu e deloc stimulativă. De aceea, stuparii sunt deznădăjduiţi”, explică Sorin Mihai.
Apicultorul şi-a pregătit stupina pentru iernat, aplicând tratamentele antivarroa, şi a asigurat hrană suficientă coloniilor de albine.

 sursa: canva.com

EFORTURI FINANCIARE MARI

Şi pentru apicultorii vasluieni, anul acesta s-a dovedit a fi greu: „Starea vremii a influenţat negativ culesurile principale şi chiar dezvoltarea familiilor de albine. Astfel, culesul de salcâm a fost ca şi inexistent; a salvat un piculeţ teiul. Rapiţa şi floarea-soarelui au fost, de asemenea, culesuri ratate. De altfel, acolo unde s-a muncit cu sârg, s-au făcut tratamentele şi s-a asigurat hrana din timp, stupinele arată bine. Au fost făcute eforturi destul de mari financiare pentru că, în lipsă de cules, a trebuit să facem suplimentar hrăniri de stimulare”, declară Gheorghiţă Sorin Popovici, apicultor din comuna Dumeşti, judeţul Vaslui.

Acesta deţine 184 familii de albine. De la stupina de producţie care nu depăşeşte 50 roiuri a produs o cantitate de miere „mai puţin de jumătatea unui an normal, cu eforturi destul de mari şi costuri ridicate”.

PREŢURI DE MIZERIE

Gheorghiţă Sorin Popovici vinde cu borcanul începând de acum şi până la primăvară. „Eu vara vând mătci şi familii de albine, iar iarna – mierea. Majoritatea apicultorilor, împinşi de nevoia de bani pentru investiţii, vând atunci când o extrag la un preţ de 10 lei/kg. Foarte jos! Eu am şi stupină de multiplicare autorizată, nu ies în pagubă; dacă aş trăi numai de pe urma mierii de albine, mi-ar fi fost destul de greu”, explică acesta.
Apicultorul susţine că munceşte să ţină în viaţă familiile de albine. „Preţurile sunt de mizerie, e volum mare de muncă şi cheltuială, iar vremea, ca şi statul, nu ne-a ajutat. Dacă se va continua aşa, în următorii ani, s-ar putea reduce drastic numărul apicultorilor, întrucât, descurajaţi, unii s-au lăsat de stupărit!”, afirmă vasluianul.

VARROA FACE RAVAGII

Clujeanul Radu Pandrea, lider al grupului „Viitor sănătos”, menit să-i ajute pe cei care practică stupăritul, este unul dintre cei mai cunoscuţi apicultori din România. Acesta consideră că „anul apicol a fost destul de prost, cu o producţie de miere de 20%, cu cheltuieli duble, comparativ cu un sezon normal. Mulţi albinari au ratat salcâmul, unul dintre principalele culesuri ale sezonului, dar eşecuri au fost si la rapiţă, la tei şi chiar la floarea-soarelui.”
Iar necazurile nu s-au oprit aici: „Am ajuns la finalul sezonului activ şi se constată o infestare masivă de varroa, parazit acarian care slăbeşte corpul albinei şi transmite virusuri. Chiar una dintre stupinele mele are virusul aripilor deformate. De aceea, insist ca tratamentele să fie aplicate la timp”, spune Radu Pandrea.

Apicultorii nu vor putea creşte preţul mierii, întrucât pe piaţă intră mierea din Ucraina cu 5-6 lei/kg, care ne ţine-n loc. De asemenea, preţul de raft este de trei ori mai mare decât cel de procesator! Eu de trei ani nu mai vând miere sub 30 lei/kg, nivel ce nu-mi acoperă costurile de producţie!
RADU PANDREA
Apicultor din judeţul Cluj

LOCUL 4 ÎN EUROPA
Anul trecut, producţia de miere a fost de circa 17.000 de tone, mai redusă cu circa 15-20% faţă de 2018, din cauza ploilor, frigului din primăvară şi a secetei extreme.
România produce, în medie, 22.000 tone de miere anual, ocupând locul patru în Europa, cu efective de 1,47 milioane de familii de albine.
La nivel naţional, sunt înregistraţi în jur de 40.000 de apicultori, cu un efectiv de 900.000 de colonii de albine. Sectorul este bine subvenţionat. Click AICI şi află cum şi când se dau banii pentru apicultură!

3 LUCRURI DE EVITAT ÎN PRISACĂ
1. Administrarea hranei; întrucât sunt sistate zborurile de curăţire, albinele trebuie ţinute într-un repaus total, având rezerve de hrană suficiente în perioada iernării;
2. Lăsarea urdinişurilor fără gratii de protecţie – este necesară protejarea albinelor de rozătoare;
3. Orice intervenţie asupra familiilor de albine.