Exploataţia se întinde pe teritoriul a cinci comune, iar în ea lucrează trei generaţii: tatăl lui Tudor Dascălu, care a pus şi bazele afacerii, interlocutorul nostru împreună cu cei doi fraţi ai săi şi unul dintre nepoţi. Deşi este o fermă mare, nu au decât un singur angajat. Cu toate acestea, rezultatele sunt impresionante. Cum au reuşit? Cu inteligenţă, cu foarte multă muncă, dublată de investiţia în utilaje dintre cele mai performante.
Continuitatea generaţiilor şi tehnologia performantă sunt secretul reuşitei familiei de fermieri.Povestea lor vă invităm să o citiţi în cele ce urmează.
Până în 1995, tatăl lui Tudor Dascălu s-a ocupat de creşterea oilor. Dar, la un moment dat, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost. Ca atare, silit de împrejurări, şi-a spus că este momentul să facă o schimbare. Aşa că a început să lucreze pământul. A început cu o firmă de prestări servicii agricole. Vreme de trei ani, cu un tractor U 650 a efectuat lucrări pe terenurile vecinilor din comună. Abia trei ani mai târziu a reuşit să pună bazele propriei ferme, pe cele aproximativ 30 de hectare luate în arendă. Treptat, ferma s-a extins. Pe măsură ce Tudor Dascălu şi fraţii săi au crescut, i s-au alăturat tatălui.
BUCURIA CARE UNEŞTE TREI GENERAŢII
„Abia în 2001 am cumpărat primul tractor de producţie străină, un Landini”, îşi aminteşte fermierul. „La vremea aceea lucram deja în jur de 300 de hectare”, adaugă acesta. „În 2007, când am intrat în Uniunea Europeană, aveam deja cam la 1.100 – 1.200 de hectare şi am continuat să creştem, până când am ajuns la aproape 1.700”.
La ora actuală, în fermă lucrează trei generaţii: fondatorul ei, acum în vârstă de 75 de ani, Tudor Dascălu cu fraţii săi şi cel mai mare dintre nepoţi, care a împlinit 18 ani. Despre acesta din urmă, fermierul ne povesteşte: „Prima oară când s-a urcat pe tractor avea 12 ani. Nici nu ajungea bine la pedale. Acum e mereu alături de noi, în vacanţe şi în week-end. În campanie are combina lui, pe care el o manipulează, el o întreţine, încă de la 16 ani. Ne ajută foarte mult!”
SOLUŢIA: ADAPTAREA DIN MERS
La momentul actual, societatea despre care vorbim îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul a cinci localităţi: Izvoarele, de unde a şi început, Horia, Nalbant, Hamcearca şi Cerna. Principalele culturi practicate sunt cele de toamnă, respectiv rapiţa şi grâul. Desigur că nu lipseşte nici porumbul, dar acesta, ca şi floarea soarelui, a început să capete o pondere mai însemnată de-abia în ultimii ani, după realizarea sistemului de irigaţii.
Productivitatea variază foarte mult. „Anul acesta, de exemplu, am avut sole de porumb de pe care am scos şi şapte tone/hectar, dar am avut şi sole de pe care nu am scos nici 200 de kilograme. La grâu producţia a variat între trei şi şase tone. N-a fost aşa de rău cum a fost la porumb şi la floarea soarelui. La aceasta din urmă ne-am închis la 1.300 – 1.500 kg/ha”, ne prezintă Tudor Dascălu bilanţul.
LECŢIA ÎNVĂŢATĂ ÎN ANUL AGRICOL 2021-2022
„Am testat mereu hibrizi, căutându-i pe cei mai potriviţi. E foarte greu să faci comparaţii, pentru că diferă condiţiile de la an la an”, povesteşte despre alegerea geneticii.
„În privinţa fertilizării, şi aici apar probleme. Anul acesta, de exemplu, nu am prea folosit azot, pentru că în 2020 am avut o problemă. Au intrat culturile în iarnă foarte bine, iarna au fost precipitaţii puţine, iar în primăvară doar ne-a amăgit puţin – cam 30 de litri până în martie. În martie am dat cantitate mare de azot – vorbim de circa 200 kg azotat substanţă brută la hectar – şi a ars cultura. Anul acesta am redus la 150. Acum urmăresc situaţia şi dacă până la sfârşitul lui februarie nu se strâng 200 de litri de apă din precipitaţii, atunci reducem doza. Potasiul şi fosforul le aplicăm din toamnă. Anul acesta am folosit 20:20:0, cam 30 kg substanţă activă.
Un motiv ca să reducem cantitatea folosită anul acesta a fost şi creşterea enormă a preţurilor, care măresc foarte mult costurile”, îşi aminteşte Tudor Dascălu lecţia învăţată din practică.
IRIGAŢII PE CONT PROPRIU
„De irigat ne-am apucat în anul 2014, când am achiziţionat primii tamburi, mai exact două motopompe şi patru tamburi. Apoi, între 2014 şi 2018 n-am mai prea făcut alte investiţii în irigat, pentru că am avut ani ploioşi. De exemplu, în 2017 rămâneam cu combinele împotmolite pe câmp. Din 2018, însă, s-au schimbat lucrurile şi am investit foarte mult în irigaţii. Nu am tras încă linie, dar, în mare, am băgat aproape un milion de euro în irigaţii”, ne explică fermierul.
LUPTA PENTRU APĂ
”A trebuit să o luăm de la zero, pentru că aici în zonă nu a existat nici un fel de amenajare pentru irigaţii. Ne-am făcut un sistem propriu de ţevi, de aproximativ 4.000 de metri. Ţeava am îngropat-o în pământ. Aducem apa din Lacul Horia şi o ducem la o distanţă de vreo 2.000 de metri, cu o diferenţă de nivel de aproximativ 70 de metri. Am pus şi o pompă electrică la Lacul Horia, deşi acum ne descurajează preţul energiei. Irigăm la momentul actual în jur de 400 de hectare. Avem patru pivoţi şi am ajuns la zece tamburi, la care se adaugă şi patru motopompe. Am preferat pivoţii, în ultima vreme, din cauza lipsei de forţă de muncă. Pivoţii îi porneşti de pe telefon, îi opreşti de pe telefon, n-ai ce să le faci. În schimb, tamburii trebuie să-i iei, să-i muţi, şi n-ai cu cine”, rezumă Tudor Dascălu istoria luptei pentru apă.
Sfătuiesc fermierii să achiziţioneze utilaje mari, cu care să îşi facă treaba repede. Clima s-a schimbat iar lucrările trebuie făcute foarte rapid. O întârziere de câteva zile poate aduce pierderi
TUDOR DASCĂLU
Fermier din comuna Izvoarele, jud. Tulcea
”NU SUNT OAMENI PENTRU MUNCĂ”
Dacă multe probleme se pot rezolva cu creativitate şi multă muncă, există şi una care nu are astfel de soluţii: lipsa forţei de muncă. E un coşmar pentru toţi fermierii, din toată ţara. Dar parcă ceva mai negru pentru familia Dascălu: „În zona noastră nu sunt oameni pentru muncă. În primul rând, nu sunt instruiţi, nu au şcoală făcută, şi, în al doilea rând, majoritatea sunt plecaţi în afara ţării. La noi problema este încă un pic mai complicată decât în alte zone. Acum zece ani, cam 60% din populaţia comunei erau plecaţi în Grecia. Cunoscând şi limba, şi obiceiurile, le-a fost mai uşor să meargă şi să muncească acolo şi salariile au fost bune. În schimb, acum, de când s-a stricat treaba, grecii au oprit oamenii buni iar celor care nu şi-au văzut de treabă le-au dat drumul, să plece acasă”.
TEHNOLOGIE NEW HOLLAND, DE ULTIMĂ GENERAŢIE
În dotarea societăţii există şi o flotă de transport, constând din cinci camioane, cu care este cărată marfa, vara din câmp la bază şi iarna în Portul Constanţa. Pentru depozitare există deja un siloz cu patru celule a câte 1.000 de tone şi acum se află în construcţie încă unul, cu trei celule a câte 1.500 de tone. S-a optat şi pentru construcţia unei a doua rampe, pentru ca în timpul campaniei să se poată descărca simultan două tipuri de marfă.
Preocupările pentru eficientizarea activităţii se pot vedea şi în investiţiile în utilaje de ultimă generaţie. În zestrea societăţii se regăsesc şi două combine New Holland CX 8, dar şi piesa de rezistenţă, un tractor articulat T9, de 570 CP. Toate aceste utilaje au fost achiziţionate prin intermediul firmei Agroconcept.
Un tractor care face cât cinci
Vorbind despre noul tractor, Tudor Dascălu povesteşte ca despre calul năzdrăvan din poveste: „L-am achiziţionat în anul 2020 de la Agroconcept, reprezentantul New Holland în România. E un tractor mare, fiabil, pe care îl folosim la lucrările grele: arat, scarificat, lucrări cu combinatorul la o adâncime de 18 – 20 cm. Ne scuteşte foarte mult oamenii şi forţa de muncă. Practic, cu un singur om facem munca a cinci tractoare de 200 CP. Am ales această marcă pentru că am considerat că oferă un raport optim între preţ şi calitate. După experienţa pe care am acumulat-o cu acest tractor, sfătuiesc fermierii să achiziţioneze utilaje mari, cu care să îşi facă treaba repede. (…) Un utilaj mare îţi permite ca într-o singură zi să faci lucrări cu combinatorul, de exemplu, pe 70 – 80 de hectare. Ca dotări, T9 e la nivelul secolului în care ne aflăm. Acum tractoarele sunt jucării, au foarte multe sisteme automate. De aceea e o problemă şi la forţa de muncă. Acum tractoriştii sunt mai degrabă IT-işti, nu ca înainte, cu barosul şi levierul. În concluzie, cel mai important este că acest tractor ne creşte productivitatea foarte mult!”
PRIVIND SPRE VIITOR…
„Viitorul îl văd să ne restrângem un pic activitatea, în sensul de a nu ne mai extinde, să căutăm să tehnologizăm cât de mult se poate. Aşa am câştiga puţin timp liber, astfel încât să reuşim să stăm şi cu familiile. Acum suntem aici aproape 24 de ore din zi şi efectiv nu avem când să ne ocupăm puţin şi de familii”, îşi încheie Tudor Dascălu istorisirea.
ACHIZIŢIA DE CEREALE
Între activităţile noi ale fermei din comuna Izvoarele se numără şi achiziţia de cereale. ”Achiziţionăm de la persoanele care lucrează suprafeţe mici, pe care şi le lucrează singuri. Ei îşi aduc marfa la noi, căci altfel nu au unde. Cea mai apropiată bază de recepţie e undeva la peste 20 km, adică destul de departe atunci când nu ai mijloace de transport. Am privit asta şi ca pe o formă de ajutor dat comunităţii”, afirmă Tudor Dascălu.
un reportaj de
ALEXANDRU GRIGORIEV
