Am citit numeroase articole pe internet despre smochinii din grădinile Sviniţei, judeţul Mehedinţi. Am văzut şi filmuleţe pe youtube. Am aflat că se organizează aici şi un Festival al Smochinului, iar locului i se mai spune şi ”Ţara smochinului”.
Ajuns pe Clisura Dunării, ca participant la proiectul Ferma Media Grup: ”Cu faţa la Dunăre”, mi-am propus să vizitez localitatea şi să cunosc măcar un fermier care cultivă smochin.
Satul de pe munte
Spre desosebire de alte sate înşirate pe malul fluviului, Sviniţa nu se află la şoseaua principală, ci undeva pe versanţii stâncoşi ai muntelui. Satul vechi a fost, ce-i drept, amplasat pe mal, dar construirea barajului de la Porţile de Fier I a ridicat nivelul apei şi casele au fost inundate. Localnicii au primit loturi de câteva sute de metri pătraţi, sus, pe munte. Și-au luat viaţa de la capăt, au construit case noi şi acum privesc Dunărea de la înălţime. E, într-adevăr, o privelişte admirabilă!
Darul unui paşă
Parchez în faţa primăriei şi intru în biroul primarului, Nicolae Curici. Omul are masa plină cu documente, trage tare să mai finanţeze proiecte edilitare, după ce a obţinut deja sume importante pentru localitate. Primarul este preocupat însă şi de trecutul satului. Inevitabil, ajungem să discutăm despre smochin. ”Planta a fost adusă de un paşă turc, Hagi Mehmed, care avea reşedinţa la Moldova Veche. A încercat să o aclimatizeze pe toată Clisura, dar numai la Sviniţa şi în fosta insulă Ada Kaleh a rezistat smochinul”, spune primarul.
Pentru dezvoltarea culturii de smochin, intenţionează să înfiinţeze o cooperativă şi să promoveze produsele obţinute din acest fruct: dulceaţă, gem şi palincă.
În plantaţia lui Viorel Baiaş
Ies din sediul primăriei şi merg să-l întâlnesc pe Viorel Baiaş, un cultivator pe care mi l-a recomandat primarul.
Soarele de amiază arde puternic. Dunărea fierbe jos, în miriade de sclipiri, iar stâncile brune se coc, ca nişte cartofi în jar, sus, pe versanţi. Prin grădini, observ mici plantaţii de smochin, cu frunzele pălite de căldură. Sunt plini de fructe încă mărunte şi verzi. În cele din urmă, reuşesc să-l întâlnesc pe Viorel. Discutăm un strop, apoi sărim în maşina lui de teren şi mergem la plantaţia din deal. Nu e ca şi cum omul ar vorbi pentru prima oară cu un reporter. Au mai scris şi alţii despre el, l-au filmat. Explicaţia e simplă: deţine cea mai mare plantaţie de smochin din Sviniţa, de pe Clisura Dunării şi, cred, din România. În domeniul lui, e cel mai bun.
În livadă, la lumină
Viorel a muncit 13 ani într-o mină de cărbune din comuna vecină, Dubova. După ce a fost disponibilizat, împreună cu toţi ortacii, din cauză că mina a fost închisă, a mai lucrat câţiva ani ca şofer. Apoi, a cumpărat doi puieţi de smochin de la un sătean şi i-a plantat, mai mult în joacă. În al doilea an, Viorel s-a gândit să înfiinţeze o plantaţie adevărată. Acum, suprafaţa totală însumează un hectar. Mă plimb printre rândurile de smochin, pe iarba proaspăt cosită, şi nu-mi vine să cred ce văd: o veritabilă capodoperă horticolă, căreia i se adaugă priveliştea splendidă a Dunării. Smochinii, aliniaţi perfect, au frunzişul verde, bogat, şi sunt doldora de fructe.
30 tone de smochine pe an
”Apa o aduc de la un izvor situat mai sus, vine pe o conductă, prin cădere. Ajunge într-un bazin, iar de acolo o distribui prin instalaţie, prin picurare. Smochinul nu are nevoie de lucrări multe şi de tratamente fitosanitare. Trebuie tăiat la timp, irigat şi fertilizat. Eu îi dau gunoi de grajd. Marele avantaj al acestei plante este că regenerează foarte uşor”, mă asigură Viorel. Culesul fructelor începe în 15 august şi ţine până în 15 septembrie. Recolta anuală însumează aproximativ 30 tone, în condiţiile în care un pom produce 100 kg, iar în livadă vegetează 300 de exemplare. Culesul este efectuat exclusiv manual şi atunci se mobilizează toţi: Viorel, soţia lui, băiatul şi viitoarea noră. Pe o mână de ajutor din sat nu prea contează. Locuitorii sunt mulţi de vârsta a treia, iar cei tineri sunt plecaţi la Timişoara sau în străinătate.
Unde ajung fructele culese în coşuri şi lădiţe? Citeşte în Revista FERMA, ediţia 1-14 septembrie 2021!
CUMPĂRĂ DE AICI REVISTA FERMA ÎN FORMAT ELECTRONIC!
un reportaj de
STELIAN RĂDESCU
