Nici nu se instalase bine în funcţie, că ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a şi ieşit public cu o declaraţie programatică, creionând una dintre priorităţile noii puteri politice: „Ne propunem ca, pentru prima dată, să definim irigaţiile – precum şi infrastructura sau mediul – ca fiind o prioritate a programului de guvernare şi să finanţăm un astfel de proiect din fondurile structurale“.

147 de solicitanţi pe Măsura 125 a1 – Irigaţii 

Dar cum de la definire şi până la finanţare e o cale destul de mar, ca şi cea de la plantă la staţia de pompare, împreună cu inginerul Ion Cazacu, vicepreşedintele Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România (LUAIR), am pus sub presiune acest subiect.

“La nivel de ţară, la această dată, 147 de federaţii şi organizaţii au depus documentaţiile pentru accesarea Măsurii 125, componenta a1 – proiecte pentru „Irigaţii şi alte lucrări de îmbunătăţiri funciare”. Astfel, 50 au fost înregistrate în sesiunea din luna mai 2011, iar altele 97, în octombrie 2012. În această ultimă sesiune, aproape jumătate dintre deponenţi provin din regiunea de sud-est (Constanţa)”, ne-a declarat reprezentantul LUAIR.

Lucrări de modernizare şi retehnologizare

Practic, din sumele alocate – 80% sunt fonduri europene, restul reprezintă contribuţia statului român – se vor executa lucrări de modernizare şi retehnologizare a infrastructurii de irigaţii. În cazul organizaţiilor de udători este vorba de infrastructura interioară a amenajărilor, de staţiile de pompare şi punere sub presiune şi de reţelele de conducte, în timp ce la federaţii, lucrările vizate sunt, în principal, la staţiile de pompare de bază, la canalele dalate sau la sifoane.

“În aceste zile, experţii APDRP finalizează verificarea eligibilităţii documentaţiilor depuse pentru accesarea acestei măsuri. Din câte ştiu, toate cele 16 dosare luate la mână din judeţul Galaţi şi cele 18 din Brăila sunt eligibile”, ne-a precizat Ion Cazacu.

Piedici în accesarea banilor europeni

Însă vicepreşedintele LUIAR a ţinut să sublinieze faptul că există riscul major ca federaţiile şi organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii să nu poată accesa Măsura 125, pe motiv că TVA nu este eligibil. În atare condiţii, la un proiect în valoare de 1 milion de euro, cota de TVA care trebuie suportată de OUAI sau FOUAI se ridică la 240 mii de euro.

Or, în ziua de azi, în situaţia de criză în care se află, puţine organizaţii îşi pot permite o asemenea cheltuială. Ion Cazacu nu-şi ascunde temerea: “Tare mă tem că din cele 147 de organizaţii, doar câteva vor accesa Măsura 125!”

Verificarea şi selecţia durează extrem de mult

Dar asta nu este tot. După spune interlocutorul nostru, procedura prevăzută de norme pare a fi destul de greoaie şi cronofagă. Spre exemplu, în sesiunea din luna mai 2011 s-au depus documentaţiile. Verificarea eligibilităţii şi selecţia dosarelor a durat cam 7-8 luni! Undeva, în ianuarie – februarie 2012, s-au încheiat contractele de finanţare.

Însă majoritatea organizaţiilor n-au îndrăznit să dea drumul la lucrări, ştiind că trebuia să plătească TVA-ul! Nu au avut de unde! În schimb, documentaţiile depuse în sesiunea din octombrie 2012 au fost verificate de experţii APDRP într-un timp scurt (circa 2 luni).

Documentaţia costă 10.000 euro  

Mai mult! Întocmirea unei documentaţii pe Măsura 125, cu avansuri (nu la întreaga valoare) s-a ridicat undeva la 10.000 euro! Un dosar de accesare are nevoie de studii topografice, studii geotehnice, de avize, de acorduri, de un avans pentru proiectant şi altul pentru consultant… Toată cheltuiala asta se duce undeva la vreo jumătate de miliard de lei, bani vechi.

Memoriu pentru susţinerea sectorului de irigaţii

Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România a elaborat un Memoriu în şapte puncte cu măsuri de sprijinire a sectorului de irigaţii, propuse de 39 de federaţii şi organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii. Documentul urmează a fi depus la MADR, la Parlament şi la Guvern, adică la factorii politico-executivi decidenţi.

Succint, trecem câteva în revistă: încadrarea livrării apei pentru irigaţii către FOUAI şi OUAI în activităţi economice; umplerea canalelor de irigaţii pe cheltuiala Ministerului Mediului; preluarea prin protocol în folosinţă de către OUAI a infrastructurii interioare de irigaţii aflată în proprietatea publică a statului; suplimentarea sumei alocate pe Măsura 125 a, subcomponenta a1, şi includerea acesteia în PNDR pe anul 2013, precum şi mărirea plafonului de finanţare a proiectelor depuse de OUAI şi FOUAI în mod diferenţiat, federaţiile având nevoie de sume mai mari pentru lucrări.

În esenţă, structurile organizatorice din sector cer modificarea legislaţiei şi o mai bună susţinere financiară.

Mari probleme tehnice în Câmpia Covurlui

“Statul ar trebui să investească în amenajările existente!

Până la însuşirea şi aplicarea acestui complex de măsuri, probabil că va mai curge multă apă pe… Dunăre! De aceea, în discuţia cu interlocutorul nostru nu am ocolit principalul subiect: apa! Punctual, am analizat situaţia la FOUAI Câmpia Covurlui. Anul trecut, federaţia care administrează cea mai întinsă suprafaţă amenejată pentru irigaţii din România (75.000 ha), a preluat de la ANIF o infrastructură într-o stare tehnică precară, ceea ce necesită o serie de lucrări de reabilitare de maximă urgenţă.

În vara trecută, s-au făcut probele de umplere a reţelei magistrale cu o lungime totală de 86 km. Apa Dunării a urcat pe terasă la aproape 100 m, dar s-a oprit undeva la jumătatea drumului. “Sunt probleme deosebite, în sensul că sunt pierderi mari pe sifoane, pe reţeaua de canale dalate. Sunt necesare lucrări de reabilitare la sifoane, în special.

La cel de la Suhurlui, ar trebui schimbat un întreg fir. Federaţia Câmpia Covurlui a depus o documentaţie pe Măsura 125, dar cu un milion de euro nu se poate executa decât o lucrare de torcretare ( proiectarea cu presiune a betonului pe suprafaţa ce trebuie acoperită, cu ajutorul unor aparate – n.n.).

Pentru a realiza cu adevărat volumul de lucrări care se impune şi la parametrii de calitate corespunzători trebuie mult mai mulţi bani. Nu sunt! Măsura 125 prevede un maxim de 1 milion de euro, indiferent dacă depune proiect o organizaţie sau o federaţie”, a precizat Ion Cazacu.

Apa, livrată cu costuri mari

Din unele calcule rezultă că în treapta întâi de pompare, o normă de 1.000 mc de apă va costa undeva la 50-60 lei. În cea de-a doua, tariful va ajunge la 3-400 lei mia de mc. Dar la valoarea aceasta se adaugă cheltuiala organizaţiilor în SPP-uri şi în exploatare, care se situează undeva la peste 200 lei, calculată de la staţia de punere sub presiune şi până la hidrant.

Un tarif mai mic, dar cu mari restricţii

Totuşi, anul trecut, MADR a implementat o măsură care să vină în sprijinul utilizatorilor de apă pentru irigaţii – tariful reglementat tip B, care costă circa 0,32 lei/kWh. Astfel, la acest tarif, 1.000 mc de apă pompată de la ANIF către beneficiari ar ajunge la un preţ de aproximativ 200 lei. “Guvernul ne-a propus folosirea unui tarif mai mic, într-adevăr, dar cu restricţii mari, cu anumite intervalele orare de funcţionare a staţiilor de pompare.

Organizaţiile nu folosesc tarifele de tip B tocmai pentru că nu-şi permit să oprească şi să repornească agregatele de pompare. Ele sunt vechi şi există riscul major al producerii unor avarii, iar remedierea acestora costă”, a precizat vicepreşedintele LUAIR.

Aşadar, în finalul acestor rânduri, ataşăm concluzia vicepreşedintelui LUAIR: şi în acest an, fermierii vor primi apă cu pierderi mari, dar şi cu costuri destul de mari! 

INFO

PRIORITATE SAU NU?!

Canalul Siret – Bărăgan
Megaproiectul pe care ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, şi l-a asumat în acest mandat, unul dintre principalele obiective de investiţii al Guvernului Ponta în agricultură, pare să prindă viaţă: premierul Victor Ponta a declarat că din alocarea bugetară pe 2013 va finanţa lucrările la Canalul Siret – Bărăgan, a cărui amenajare va asigura, în final, aprovizionarea cu apă a circa 800.000 ha de teren arabil.

Ion Cazacu este de părere că statul român trebuie să investească mai întâi în amenajările existente şi că prioritare nu sunt investiţii mari sau cele noi, ci “prioritatea este de a reabilita, de a moderniza amenajările pe care deja le avem”. Ion Cazacu încheie discuţia cu o întrebare retorică: “Ce presupune Siret-Bărăgan?

Acolo vom face canalul, vom aduce apă, dar unde şi cui o dăm? La această dată, nu există constituită nici o organizaţie de irigaţii, nu există infrastructură interioară cu staţii de punere sub presiune şi cu reţea de conducte… Urmează să facă după ce se va realiza canalul!”

Puţine lucrări scoase la licitaţie

“Licitaţiile să se facă mai repede pentru toate lucrările solicitate prin proiecte. Pentru asta ar trebui ca, în timpul cel mai scurt, APDRP să facă centralizarea pe ţară a documentaţiilor eligibile şi să întocmească raportul de selecţie cât mai repede.

Numai în aceste condiţii e posibil ca la mijlocul acestui an o bună parte din lucrări să fie executate. Repet: e posibil! Dar, din cei care au fost selectaţi în sesiunea din 2011, foarte puţini au scos la licitaţie lucrările, majoritatea organizaţiilor nu văd de unde vor plăti un TVA care nu este eligibil”, consideră Ion Cazacu.

PE SCURT

• Pentru un proiect de 1 milion de euro, organizaţiile trebuie să plătească 240 mii de euro TVA
•  “Din cele 147 de OUAI şi FOUAI care au depus dosare, doar câteva vor accesa Măsura 125!
•  Şi în acest an, apa va fi livrată la costuri mari
• Tariful reglementat tip B impune anumite intervalele orare de funcţionare a staţiilor de pompare