Structura exploataţiilor şi dimensiunea la extreme a fermelor româneşti – mici şi foarte mari – fac din ţara noastră pretext de gâlceavă politică şi exprimări ambigue, ca cele ale comisarului UE pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski. Acesta a declarat recent că respinge teoriile care spun că „agricultura modernă constă în crearea unor ferme din ce în ce mai mari”.
Fermele mici şi mijlocii, în speţă ferma de familie, sunt preferatele Politicii Agricole Comune, spune Wojciechowski. Cum altfel, că doar reprezintă motorul agriculturii vest-europene! În România însă, 40% din terenul agricol este lucrat de sub un procent dintre fermieri, în ferme foarte mari. Peste 60% din arabilul ţării noastre se regăseşte în ferme mici şi medii, de până în 300 de hectare.
Statistica noastră nu prea se pupă cu strategiile europene din viitoarea PAC, adică „Farm to fork” şi „Green Deal”. Măsurile ecologice, spre exemplu, trebuie să fie astfel concepute încât să poată fi implementate şi de cei mari, dar şi de cei mici. UE nu obligă fermierii să aplice eco-schemele în exploataţiile lor, însă acestea sunt obligatorii pentru statele membre. Pe de altă parte, lipsa eco-schemelor din ferme va diminua serios cuantumul plăţilor la hectar. Cu alte cuvinte, nu e obligatoriu, dar e musai! Misiune grea pentru ai noştri făuritori de Plan Naţional Strategic. Trebuie să împace şi capra, şi varza, adică şi fermele mari, dar şi pe cele mici şi mijlocii. Şi de data asta nici nu au de unde să se inspire, pentru că marile puteri agricole ale Uniunii Europene se luptă pentru o felie cât mai mare pentru ecologizare şi bani cât se poate de mulţi pentru susţinerea fermei de familie.
Strategia PAC mai evidenţiază un aspect, pe care comisarul european l-a declarat tare şi răspicat: exporturile sunt şi ele importante, dar prioritară este asigurarea consumului intern de agro-alimente, din producţia locală. O declaraţie la care, ca cetăţean român, m-am cam simţit cu musca pe căciulă… Agricultura României, cu cifrele fanteziste avansate de statistica oficială, ar trebui să îndestuleze poporul şi încă vreo trei naţii pe lângă a noastră. Asta teoretic. În practică suntem pe podium la Campionatul European de Importuri!
Şi nu pare să priceapă prea mulţi că procesarea materiei prime este singura care poate înclina balanţa de deficit comercial. Să sperăm că va mai schimba PNRR procentele? Puţin probabil, dacă ţinem cont de accesul, hai să-i spunem „preferenţial”, la banii europeni. Procesarea cu 50 la sută cofinanţare nu e chiar la îndemâna oricui. Iar dacă nu eşti cooperativă cu cel puţin un bilanţ depus la fisc, n-ai nici o şansă la măsurile de investiţii! Capul face, fermierii vor trage… Şansa noastră? Cumpăraţi produse locale, oameni buni! Aveţi de unde!
NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
