Cele mai bune terenuri pentru înfiinţarea unei căpşunării sunt cele uşoare, cu drenaj bun, cu textură luto-nisipoasă, lutoasă sau nisipo-argiloasă, cu pH-ul solului neutru sau slab acid (până la 5,8). În general, căpşunul se comportă foarte bine în zonele legumicole. Fiind o cultură super intensivă, care necesită investiţii mari, alegerea celor mai bune terenuri este foarte importantă. Se vor evita terenurile în pantă, unde irigarea este dificilă.

Solurile mai puţin indicate pentru cultura căpşunului sunt:

•    solurile foarte grele, argiloase şi reci, solurile tasate şi nearate;
•    se vor evita şi solurile mult prea nisipoase, care nu au capacitate de reţinere a apei, sărace în elemente nutritive;
•    solurile denivelate;
•    solurile cu un conţinut mare în calcar activ.

Rotaţia culturii

Căpşunul se cultivă, în general, în asolament cu legumele. Planta premergătoare se alege în funcţie de perioada de plantare. Astfel, pentru plantarea de toamnă, se alege o premergătoare care să părăsească terenul cu cel puţin o lună înainte de plantare, pentru a avea timpul necesar efectuării arăturii şi pregătirii corespunzătoare a terenului. Cele mai bune premergătoare pentru înfiinţarea plantaţiei în toamnă sunt cerealele păioase, ceapa, usturoiul, morcovii timpurii etc. Bune premergătoare sunt şi salata, spanacul, ridichile.

Cartoful, tomatele, tutunul, ardeiul, nu se recomandă, fiindcă au boli comune cu căpşunul, în special în ceea ce priveşte nematozii dar şi Verticillum, Rhizoctonia, Fusarium.

Fertilizarea de bază

Fertilizarea cu gunoi de grajd se face cu 70-80 tone gunoi fermentat la planta premergătoare. Deşi multe lucrări recomandă o fertilizare cu gunoi de grajd fermentat înainte de arătură, la pregătirea terenului pentru căpşun, noi recomandăm ca această doză (chiar până la 100 tone/ha) să fie aplicată culturii premergătoare, dacă este posibil. Aceasta din cauza rezervei mari de seminţe de buruieni, dăunători şi micoze pe care le aducem în sol odată cu aplicarea gunoiului de grajd.

Gunoiul de grajd poate fi înlocuit cu îngrăşăminte verzi, încorporate în sol cu două luni înainte de plantare.

Fertilizarea cu îngrăşăminte chimice

Se face în funcţie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu, magneziu şi calciu. Se vor folosi anual aproximativ:

•    azot: 100-120 kg/ha s.a.
•    fosfor: 55-60 kg/ha s.a.
•    potasiu: 100-150 kg/ha s.a. (se va avea în vedere însă faptul că multe din solurile din ţara noastră sunt bine aprovizionate cu potasiu, caz în care doza va fi mult redusă)

Dezinfecţia solului

Dezinfecţia solului este o operaţiune deosebit de controversată în literatura de specialitate, dar care a început să câştige tot mai mult teren în ţările mari producătoare de căpşun. Datorită costurilor mari şi riscurilor pe care le impune această operaţie, se recomandă efectuarea unei analize complete a tuturor avantajelor şi dezavantajelor pe care le implică.

În special, dezinfecţia solului se impune acolo unde nu se poate respecta o rotaţie corespunzătoare a culturilor (unde căpşunul revine mai repede de 3-4 ani pe acelaşi teren sau în cazul practicării monoculturii, când apare o infecţie puternică a solului în agenţi patogeni şi se manifestă fenomenul de oboseală a solului).

Pregătirea solului

Se face o arătură adâncă, la cel puţin 28-32 cm. Pregătirea terenului pentru plantat se va face cu freza sau combinatorul. Se va evita folosirea discului, având în vedere că se tasează terenul, iar în cazul căpşunului este necesară o bună mărunţire a terenului pentru a uşura plantarea.

Materialul de plantat (stolonii)

Plantaţiile comerciale de căpşun se înfiinţează cu stoloni (plante înrădăcinate) din pepiniere autorizate. Şi asta deoarece o calitate slabă a materialului de plantare duce automat la obţinerea unor recolte mult mai modeste sau chiar neeconomice, în unele cazuri. Acest lucru este explicabil, ştiind că planta mamă, pe lângă transmiterea fidelă a caracterului de soi, transmite la stoloni bolile, virozele, nematozii şi dăunătorii de care aceasta este afectată.

Din cercetările efectuate la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură de la Piteşti-Mărăcineni, rezultă că producţia obţinută în căpşunăriile înfiinţate cu stoloni liberi de agenţi patogeni (în special viroze) este de la dublu la de şapte ori mai mare, în comparaţie cu stolonii recoltaţi din plantaţiile comerciale.

Pregătirea stolonilor pentru plantat

Fasonarea: se elimină resturile de filamente, frunze îmbătrânite, rupte, etc. Dacă rădăcina depăşeşte 20 cm, se îndreaptă vârfurile.

Mocirlirea: În cazul unor plantări pe suprafeţe mici, se poate face o mocirlă din două părţi de pământ argilos şi o parte balegă proaspătă de bovine, se adaugă apă până se obţine consistenţa asemănătoare unei smântâni. Se mocirlesc rădăcinile, fără să acoperim mugurele central. Pe suprafeţe mari, operaţiunea este greoaie şi costisitoare.

Articol publicat în revista Ferma nr. 2(46)/2007