Primul sezon de fătări la ovine este la debut iar primii produși au apărut deja în ferme, mai ales în zonele de șes, de la berbecii introduși în mai-iunie. Va urma cel de-al doilea sezon, care în zonele de deal și munte ține până în luna aprilie.

Declanşarea campaniei de fătări la ovine reprezintă un moment de maxim interes pentru fiecare oier. Producţia de lapte şi cea de carne sunt dependente de buna desfăşurare a fătărilor.

FĂTĂRI LA OVINE. AMENAJAREA ȘI PREGĂTIREA ADĂPOSTULUI

Pregătirea adăpostului unde vor făta oile trebuie realizată, de regulă, cu 25-20 zile înainte de data preconizată de începere a sezonului, care se estimează la 145 zile de la începerea montelor. Saivanul unde au loc fătările trebuie să fie luminos, fără curenţi puternici de aer, încăpător, amenajat cu boxe individuale de fătare şi cu posibilităţi de a amenaja boxe mari pentru oile cu miei, conform normelor de bunăstare în vigoare.

Deşi oile Turcane, mai cu seamă din varietatea bucălaie, sunt mai rezistente şi în iernile mai blânde unii crescători lasă oile să fete afară, la celelalte rase autohtone de ovine şi îndeosebi la rasele specializate fătările trebuie localizate în saivane pregătite corespunzător – prof. dr. Ioan Pădeanu

Indiferent de rusticitatea unei rase de ovine, cele mai bune rezultate – privind o rată cât mai scăzută de pierderi şi o viteză mai bună de creştere a mieilor – se obţin la mieii fătaţi în saivane pregătite pentru fătare.

Detalii despre parametrii optimi din adăposturile destinate fătărilor la ovine găsiți aici: Managementul fătărilor la OVINE

După începerea fătărilor, se recomandă ca o dată pe săptămână să se scoată oile din saivan şi din nou să se prăfuiască cu var praf (150-200 g/mp) aşternutul, peste care se aşază un strat de paie curate.

În saivan se asigură un front de furajare de la jgheaburile (scările) de fibroase de 30-35 cm/oaie şi, dacă este posibil, adăpători automate sau jgheaburi cu plutitor.

PREGĂTIREA OILOR PENTRU FĂTARE

Pregătirea oilor este esenţială pentru buna desfăşurare a fătărilor. Oile gestante trebuie furajate corespunzător, mai cu seamă în ultimele două luni de gestaţie, şi vaccinate pentru evitarea avortului salmonelic.

În vestul Europei, majoritatea crescătorilor de oi efectuează diagnosticul de gestaţie la 1,5-2 luni şi separă oile pe tip de gestaţie (simplă, dublă, triplă) şi în funcţie de stadiul gestaţiei.

La noi, oierii cu experienţă separă, prin apreciere vizuală, oile groase după: turgescenţa glandei mamare, tumefierea şi congestionarea vulvei, adâncimea scobiturii flancurilor şi descinderea abdomenului.

Dacă oile gestante fac mişcare zilnic pe păşune sau în padoc, fătarea are loc mai uşor, în 15-20 minute la fătare simplă şi 30-60 minute la fătările duble.

ÎNGRIJIREA MIERILOR DUPĂ FĂTARE

Supravegherea fătărilor trebuie să se facă 24 din 24 de ore.

De regulă, cele mai multe fătări au loc după miezul nopţii spre dimineaţă. Este foarte important ca cei mai conştiincioşi ciobani să supravegheze planificat zi şi noapte oile.

Chiar dacă oile fată uşor, la unele oi apar situaţii care necesită intervenţia ciobanului sau a unui cadru medical din cauze precum:

• dezvoltarea prea mare a mielului, întâlnită la unele mioare sau la oile montate cu berbeci din rase de carne
• la fătarea dublă, cu prezentarea concomitentă a ambilor mieii
• prezentarea anormală a mielului/lor, cu partea din spate sau culcat lateral, este o poziţie distocică mai greu de rezolvat, fie prin angajarea picioarelor din spate sau îndreptarea poziţiei laterale, fie prin cezariană

După fătare, oaia este lăsată să se liniştească, iar la miel, dacă este cazul, se îndepărtează mucozităţile de la gură, nas şi ochi.

Dacă în anii anteriori au existat cazuri de infecţii ombilicale, se secţionează cordonul ombilical la 5-6 cm cu o foarfecă aseptică şi se dezinfectează capătul cu tinctură de iod sau apă oxigenată.

Apoi, se lasă oaia mamă să lingă mielul timp de 5-10 minute, după care se introduc într-o boxă de fătare obligatoriu oile cu doi mieii, mioarele, oile rele mame, unde se ţin 3-7 zile, în funcţie de valul de fătări.

După ce mielul este lins şi are contact cu oaia mamă, trebuie să fie buşumaţi cu un material textil curat, absorbant (bumbac, in, cânepă) şi apoi, dacă nu suge singur, el se apleacă la uger să sugă colostru după ce se desfundă, prin mulgerea a 1-2 jeturi de colostru, canalele mameloanelor.

La unele mioare, dar şi la oile adulte cu miei mari (5-6 kg), fătarea decurge greu şi mieii pot intra în comă. În acest caz, pentru salvarea lor se recomandă în primul rând respiraţia artificială prin apăsarea uşoară şi ritmică timp de 1-2 minute a picioarelor din faţă. Apoi se buşumează uşor şi dacă îşi revin, se apleacă imediat să sugă.

Mieii de la oile cu sfârcuri mari şi groase nu pot să sugă singuri, ei vor fi aplecaţi să sugă de către cioban sau se trec la alte oi în lactaţie.

ÎNGRIJIREA MIEILOR ORFANI

Imediat după fătare şi pe parcursul primei săptămâni, în urma unor leziuni grave ale aparatului genital, unele oi mame mor (1-3%) şi mieii rămân orfani, situaţie în care se va recurge la următoarele soluţii:

• adopţia lor de către alte oi, doici, cărora le-au murit mieii sau care au un singur miel şi au o producţie mare de lapte. În acest caz se va uniformiza mirosul mielului adoptat, fie prin frecarea lui cu placenta oii doici sau cu pielea mielului mort, fie se mulge laptele peste miel.
• alăptarea artificială, numai dacă nu avem oi doici; în acest sens, mieii orfani se pun să sugă colostru imediat după fătare la alte oi, timp de 2-3 zile, după care se pot alăpta cu biberonul, cu lapte de oaie sau de vacă, fiert şi răcit la 38oC, în vase cu capac.

MIEII ÎN FAZA DE SUGAR

Pentru o mai bună supraveghere a oilor mame cu mieii şi pentru o furajare suplimentară a mieilor cu furaje, concentrate specifice vârstei, se recomandă întreţinerea oilor mame pe grupe de vârstă:

grupa I – oi mame cu mieii în vârstă de până la 30 zile

grupa II – oi mame cu mieii între 30 şi 60 zile

grupa III – oi mame cu mieii peste 60 zile, separat pe fătări simple sau duble.

După fătare, mielul trebuie să consume cât mai mult colostru, care conţine imunoglobuline ce îi asigură anticorpii necesari rezistenţei la îmbolnăviri în primele două săptămâni. Î

În prima săptămână de viaţă mieii sug des (20-35 ori/zi), iar cantitatea de colostru variază între 400 şi 600 g/zi, în funcţie de producţia oii mame şi de vigoarea mielului.

Faza de sugar se încadrează între fătare și trei săptămâni, când mielul se hrănește numai cu lapte, care ajunge direct în cheag (stomacul glandular) prin jgheabul esofagian, conturat prin reflexul determinat de suptul laptelui. Acest reflex se diminuează treptat după vârsta de 3-4 săptămâni și încetează după 6 săptămâni.

Alăptarea este o perioadă de tranziție, furajarea suplimentară a mieilor sugari cu cereale întregi având o eficiență redusă până la consolidarea populațiilor de simbionți ruminali care să degradeze învelișul cerealelor și polizaharidele.

La 10-14 zile de la începerea fătărilor în masă, pe peretele opus boxelor de fătare se organizează mielarul (şcoala mieilor), care este o boxă/boxe mai mare ce ocupă 10-20% din suprafaţa saivanului, prevăzută cu pereţi grătar (12-20 cm) pe unde pot pătrunde numai mieii pentru a consuma la discreţie otavă de bună calitate şi concentrate măcinate sau granulate, specifice vârstei.

MIELUL ÎN FAZA DE TRANZIŢIE

De la 3-8 săptămâni, mieii trec treptat de stadiul de nerumegător (hrana de bază fiind laptele) la cel de rumegător, hrănit cu lapte fibroase și concentrate.

Specifică acestei faze este intensificarea dezvoltării prestomacelor și multiplicarea simbionților ruminali care, cu o eficiență tot mai ridicată, produc enzimele, amilaza, maltaza și zaharaza, ce degradează polizaharidele, puțin active la începutul fazei și tot mai active spre sfârșitul acestei faze.

La vârsta de 30-40 zile apar primele măsele (premolarii) iar mieii, treptat, pot mărunți cerealele întregi. Mieii consumă în această perioadă cantități moderate de fân de otavă și concentrate.

Perioada de alăptare a mieilor este deosebit de importantă, întrucât influenţează hotărâtor viabilitatea, viteza de creştere şi performanţele productive la maturitate.

CUM OBȚINEM MAI MULT LAPTE PENTRU MIEI?

La oi, prima parte a lactaţiei corespunde perioadei de alăptare şi poate avea o durată de două-trei luni. Subnutriţia în această perioadă determină reducerea producţiei de lapte și poate determina căderea lânii. Fiind perioadă de stabulație se pot administra următoarele categorii de furaje: fibroase 1,5-2,5 Kg; grosiere 0,5 Kg; suculente, reprezentate prin sfeclă sau siloz 2-3 Kg, semisiloz 1-2 Kg; amestec de concentrate 0,4-0,8 Kg.

Alături de o rație echilibrată, folosirea grăsimii protejate în rația oilor mame, imediat după fătare, când mielul este dependent de laptele matern, va duce la obținerea unei producții de lapte care asigură o creștere corespunzătoare a mieilor și evitarea bilanțului energetic negativ.

Exemplificare: Rație pentru o oaie care alăptează doi miei. Rația este alcătuită din furaje care se pot produce în ferme sau care pot fi ușor achiziționate!