Stabilirea momentului optim de recoltare sau de începere a păşunatului pe pajiştile temporare - Revista Ferma
3 minute de citit

Stabilirea momentului optim de recoltare sau de începere a păşunatului pe pajiştile temporare

plante furajere2 m Stabilirea momentului optim de recoltare sau de începere a păşunatului pe pajiştile temporare

Conţinutul în proteină, în funcţie de momentul zilei

Astfel, în cazul pajiştilor semănate formate din golomăţ şi lucernă sau golomăţ şi trifoi alb, conţinutul de proteină brută creşte constant în timpul zilei, iar spre seară se înregistrează conţinutul maxim, după care, pe parcursul nopţii, spre dimineaţă, are loc o descreştere pronunţată.

De asemenea, în cazul amestecului format din timoftică şi trifoi roşu, s-a constatat aceeaşi tendinţă de creştere sau descreştere diurnă a conţinutului de proteină, ca şi în cazul amestecurilor amintite anterior.

Această observaţie duce la concluzia că tipurile de pajişti semănate la care facem referire, pot fi recoltate sau păşunate în orele de după amiază spre seară, când plantele acumulează cantitatea cea mai mare de proteine.

Aşa se explică de ce în unele ţări din UE (Austria, Elveţia, Germania, Franţa) s-a extins sistemul de păşunat al animalelor după amiază, până seara târziu.

La amestecul format din raigras peren şi ghizdei, deoarece conţinutul de proteină brută creşte în timpul zilei, dar descreşte spre seară, recoltarea sau păşunatul se pot realiza în intervalul cuprins între dimineaţa devreme şi amiază (Tabelul 1).

Conţinutul în proteină brută şi vârsta frunzelor

În alegerea momentului optim de recoltare sau păşunat al pajiştilor semănate, trebuie să se ţină seama şi de fenofaza de dezvoltare a plantelor, care se corelează cu un anumit conţinut de proteină brută.

Astfel, conţinutul în proteină brută al frunzelor se diferenţiază în funcţie de poziţia acestora pe lăstar sau tulpină: frunzele mai tinere, din vârful lăstarilor, au un conţinut de proteină brută cu 20-30% mai mare decât frunzele bătrâne, aşezate la baza lăstarilor. Această situaţie se explică prin faptul că în intervalul de 10-15 zile de formare a unei noi frunze, frunzele bătrâne îşi diminuează capacitatea de biosinteză a proteinelor.

În consecinţă, o întârziere cu cca. două săptămâni a recoltării sau păşunatului pajiştilor semănate, duce la scăderea puternică a valorii nutritive a furajului (Tabelul 2).

Valoarea furajeră a pajiştilor semănate, în timpul anilor de vegetaţie

Valoarea furajeră a pajiştilor semănate scade proporţional cu înaintarea acestora în vegetaţie. Din acest punct de vedere, conţinutul de proteină brută înregistrează o scădere pronunţată în ultimii ani de producţie faţă de primul an, respectiv între 20 şi 50%. Această constatare se bazează, în mare parte, pe scăderea activităţii metabolice a plantelor înaintate în vârstă, cât şi a diminuării elementelor nutritive, şi mai ales azot, din sol.

Pentru diminuarea acestui efect se impune păstrarea echilibrului dintre speciile de graminee şi leguminoase perene, care formează structura floristică a pajiştei, prin aplicarea unei fertilizări optime, chiar şi în ultimii ani de folosinţă a pajiştei semănate (Tabelul 3).


Tabelul 1
CONŢINUTUL DIURN ÎN PROTEINE LA DIFERITE TIPURI DE AMESTECURI DE GRAMINEE ŞI LEGUMINOASE PERENE

Tabel 1 plante

Tabelul 2
CONŢINUTUL ÎN PROTEINE, ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTA FRUNZELOR, LA UNELE AMESTECURI DE GRAMINEE ŞI LEGUMINOASE PERENE

Tabel 2 plante

Tabelul 3
CONŢINUTUL ÎN PROTEINE LA UNELE AMESTECURI DE GRAMINEE ŞI LEGUMINOASE PERENE, ÎN PERIOADA ANILOR DE PRODUCŢIE

Tabel 3 plante

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →