Şi la noi în ţară sursele de proteină de origine vegetală cu o pondere însemnată în structura amestecurilor de concentrate destinate taurinelor, mai ales a vacilor cu producţii mari de lapte, sunt diferitele tipuri de şroturi: de soia, de floarea soarelui, de rapiţă etc.
Administrate ca atare în hrana vacilor de lapte, şroturile sunt ineficient utilizate digestiv, deoarece proteina acestora, mai ales a şrotului de soia, este uşor hidrolizabilă şi transformată de microsimbionţii ruminali până la nivel de N-NH3.
O parte din azotul amoniacal este preluat şi utilizat de bacteriile ruminale în sinteza proteinei proprii. Acest N-NH3 asigură multiplicarea microsimbionţilor şi formarea unei cantităţi importante de proteină microbiană care este pusă la dispoziţia animalului gazdă.
Dar bacteriile ruminale degradează proteina din şrotul de soia în exces, astfel că se depăşesc capacităţile de preluare a N-NH3 de către microsimbionţi, iar surplusul de azot-amoniacal, intrând în circulaţia sanguină, este metabolizat la nivelul ficatului şi transformat în uree, formă sub care se elimină prin urină.
Reducerea degradabilităţii proteice
Din această cauză, nutriţioniştii caută să controleze degradabilitatea proteinei în rumen şi să o transforme în proteină nedegradabilă digestibilă, care constituie, pe lângă proteina microbiană, a doua sursă de proteină, precum şi AA (aminoacizi) care ajung în intestinul subţire, având origine alimentară.
Cercetări relativ recente, efectuate şi la noi în ţară, asupra şroturilor de soia au stabilit că valorile degradabilităţii proteice pot oscila între 67% şi 80%, ceea ce poate influenţa mult valoarea proteică a acestora.
Reducerea degradării ruminale a proteinei alimentare cu valoare biologică ridicată, cum este cea din şrotul de soia, şi care se administrează ca supliment la o raţie de bază se poate realiza prin protejarea proteinei de atacul microbian, aplicând diferite metode: fizice, chimice şi nutriţionale.
În străinătate, de exemplu în Franţa, protecţia proteinei de atacul bacterian ruminal se realizează cu ajutorul formaldehidei, recomandându-se o doză de 0,3-0,5 g formaldehidă la 100 g de făină de soia.
O altă metodă de reducere a degradabilităţii ruminale a proteinei din şroturi o reprezintă tratamentele termice. Astfel, la şroturile de rapiţă tratate termic timp de 10 minute la temperatura de 125°C, degradabilitatea proteinei s-a redus de la 92% cu 16,8 p%, ceea ce reprezintă o scădere acoperită şi din punct de vedere economic.
AVIZ PRODUCĂTORILOR AUTOHTONI
Oare putem spera că o să găsim şi la noi în ţară un producător de uleiuri, respectiv de şroturi, care să adopte o metodologie pentru reducerea degradabilităţii ruminale a proteinei în scopul utilizării eficiente a acestor resurse proteice, şi aşa deficitare!?
